A., ti-am regasit poeziile, undeva sub mult praf. Te recitesc cu bucuria celui care stie ce altii nu stiu... Zic sa dam lumii o portie de cultura pe stomacul gol, poete.
Taranca
Nu-mi este rusine să rup dintr-o paine
Cu maini ce aduna sub unghii pamant,
Cu palme ce ara pămantul şi maine
Vor fi tot aceleaşi cu care frământ.
Si nu mi-e rusine sa rad cu glas tare
La fel cum iubesc cu tot trupul meu plin,
Si-mi place si ceapa, si branza la sare
Si frunza de nobila vitza de vin.
Si chiar daca-n suflet car pietre de moara
Nu-mi este rusine si viata sa-mi car,
Sa simt ca sunt om, sa ma zbat, sa ma doara,
Caci nu mi-e ruşine să-mi beau din amar.
Din pieptul meu curge si sange, si lapte
Si nu mi-e rusine să-mi nasc rand pe rand
Cei sapte copii ce-or sa nasca alti sapte,
Sa-mi dea buzna-n viata cu ochii razand.
Am palmele mele ce ara-n tacere,
Sunt palme scortoase, cu care framant,
Cu unghii ce-aduna sub ele durere.
Mananca. Nu-ti fie rusine, -i pamant.
Prin ce capat de lume esti? Da-mi un semn...
De dimineata
4 years ago
3 comments:
Dialog peste timp cu Goga?
Stii ce mi-a placut mie la acest poet? Structura clasica. Rar, foarte rar in vremurile noastre. Unde mai pui ca lucrurile astea se intamplau in adolescenta.
Nu s-a ascuns dupa "noi forme" precum sterilii aia de ii vezi pe la MNAC pe pereti. N-a vrut versuri albe, a vrut prozodie.
Eu zic ca e bine. Eu zic ca ar fi trebuit sa fie un nou Labis. Nu pot decat sa sper ca inca mai scrie poezie...
Hai ca o sa postez periodic cate o poezie a ei, pentru cei trei cititori care apreciaza asta...
Foarte frumoasa poezia "Taranca". Autorul e plin de arta poetica si de talent.
Instructia aduce largirea universului iar exercitiul, slefuirea exprimarii.
Felicitari si la altele noi.
ion untaru
Post a Comment