Inventing the PR person

Wulff Morgenthaler

Celelalte cuvinte

Ca in orice sport, in relatiile publice exista doua feluri de jucatori. Marea masa e formata din cei care cred ca a comunica este despre a trimite comunicate de presa si a da sfaturi relativ safe pentru fundul lor, precum in exemplul amicului Muler.

Exista insa si un al doilea grup, ceva mai restrans. Categoria grea, ai carei membri sunt relativ usor de recunoscut: sunt comunicatori subtili, ale caror mesaje reale sunt ascunse intre celelalte cuvinte, cele pe care nu le spun. Sunt oameni care se misca cu multa naturaletze, au un joc de picioare excelent si reusesc sa fie extrem de eleganti, chiar si atunci cand pierd.

Doamna Saftoiu, proaspat demisionata din functia de Purtator de cuvant al Presedintiei, i-a facut o recomandare foarte interesanta lui Basescu, in legatura cu succesorul pe post: sa opteze pentru un barbat ceva mai in varsta, care sa nu fi lucrat in presa.

Altfel spus, nu o ziarista tanara, nu o noua Udrea venita din presa, ci un soi de Plesu, care nu mai este.

Umor + palmitza discreta + motive reale ale demisiei, experientza + sfat dezinteresat sau combinatie intre cele doua? :)

Chapeau, Madame Saftoiu!

Salonta

"De treizeci de ani, la Salonta facem salam, in fiecare zi...."

Frate, cred ca va plictisitzi foarte tare la Salonta.

Ganduri spartane

Trei ganduri a la Wulff Morgenthaler, dupa ce am vazut "300":

Gand 1
Stiti care e cosmarul unui rege spartan? Sa se faca fiu-su' balerin.

Gand 2
Exista o metoda simpla de a-i invinge pe cei 300 de spartani ai lui Leonidas. In locul norului de sagetzi care intuneca cerul, as fi aruncat in ei cu sute de mii de iepurasi albi, care ar fi transformat sulitzele in pamatufi si i-ar fi ingropat sub un munte de blanitze.

So was the end of Leonidas: defeated by fluffiness.

Gand 3
Replica unui spartan care a venit cu funditze laterale la chilotzei si era privit ciudat de ceilaltzi: "Whaaaat? I'm just being stylish..."

False advertising: cat costa?

Va mai amintiti de micul meu razboi cu Murfatlarul?

Ei bine, am primit ieri un raspuns de la Agentia Nationala pentru Protectia Consumatorului, bineinteles, cu vreo 6 zile intarziere peste termenul legal. El spune urmatoarele:

"referitor la reclamatia d-voastra inregistrata la OJPC Constanta cu nr.2252/27.02.2007, privind eticheta suplimentara la vinul Murfatlar comercializat in marile magazine s-a constatat ca aceasta este intemeiata.

S.C. Murfatlar SA a fost sanctionat cu o amenda de 3000 RON prin PVCC 51/349/28.02.2007 si s-a distrus intreaga cantitate de etichete cu inscriptia "un pahar pe zi te scapa de doctorii".

Va multumim pentru colaborare."

Well, cateva concluzii:

1. e bine ca avem dreptate, principial vorbind.
2. la nivel pragmatic insa, statul ne ia la misto. Stocul de etichete ar fi fost distrus oricum pentru ca suntem pe finalul campaniei, iar amenda, ce sa spun... e foarte mica. Cam atat primeste un PFA care intarzie cu hartiile la fisc, in nici un caz o companie nationala mare, care face afirmatii false despre modul in care produsele sale influenteaza sanatatea consumatorului.

Practic mesajul statului roman pentru toti cei care vor sa faca false advertising este urmatorul:

Puteti sa spuneti absolut ce vreti despre produsele voastre, costa 30 de milioane.

Motiv pentru care voi considera ca statul roman nu si-a indeplinit datoria fata de mine, ba mai mult, ca incurajeaza printr-un set lax de masuri comportamentul agresiv al agentilor economici fata de consumator.

Drept urmare, voi intenta un proces statului roman, depunand in acelasi timp o plangere impotriva acestuia la autoritatile europene competente.

We are moving against the romanian state, people.

Agressive (or Pointless) Advertising

De cand am vazut acest print si copy ul aferent prin diverse magazine Steilmann, am ramas asa, cu o intrebare de cumparator paranoic, care il imita pe Robert De Niro in Taxi Driver:

Is this a threat, Mr. Steilmann? Are you threatening me? What, I'm not fit enough for your clothes? Or maybe you're just trying to tell me I can not afford your products...

Anyway, daca as fi vanzator in magazinele astea, as avea in mod sigur un shotgun sub tejghea. Pentru autoaparare. Sau in sfarsit, pentru a vinde ceva.

Microsoft vs. Sony

Simple maths: Xbox 360 = PS3 + £146 in beer.

Concurs: first entry

Va amintiti de celebrul concurs lansat de mine in urma cu ceva timp?

Ei bine, avem un prim competitor:

A new way to pray...get God on your pod!
Radu Ignatescu Manea

Nu am timp pe cat vreau sa hoinaresc prin www, chiar daca stau cate 12 ore pe zi cu un monitor pornit in fata ochilor. Din multiple cauze, hoinareala are parte de circa 1-2 ore pe saptamana. E mult, e putin, depinde de nevoi, pentru mine a devenit putin.

Printre spam-urile cu Viagra si alte medicamente moka pentru intarirea respectului barbatilor, mai ajung pe emailul meu si informatii despre lucruri frumoase. De pe email am ajuns indirect la conceptul din titlu, calea e cam asa: email cu anunt despre o conferinta, intrat pe website-ul organizatorilor, tinut minte site, vizitat din cand in cand, si iata ca, in seara aceasta, am dat peste ideea din titlu.

WTF m-am intrebat? Au ajuns pana acolo incat l-au bagat si in Ipod? Of, Jesus, in ce lume traim....

Dar totusi am zis hai sa vad despre ce e vorba. Dau click pe http://www.pray-as-you-go.org/. si primul text ce mi-a cazut in fata ochilor este acesta:

"Pray-as-you-go is a daily prayer session, designed for use on portable MP3 players, to help you pray whilst travelling to and from work, study, etc."

So, imi spun, niste nebuni de neocrestini probabil, in cautare avida de adepti, au invadat si lumea www si isi lanseaza ideile bolnave prin intermediul site-ului. Ei, acum curiozitatea ma indeamna sa cercetez mai departe nebunia creatorilor.

Hai sa vedem ce mai spun astia:

"A new prayer session is produced every day. It is not a 'Thought for the Day', a sermon or a bible-study, but rather a framework for your own prayer. Lasting between ten and thirteen minutes, it combines music, scripture and some questions for reflection. The aim is to help you to:

become more aware of God's presence in your life
listen to and reflect on God's word
grow in your relationship with God.

It is produced by Jesuit Media Initiatives, with material written by a number of British Jesuits and other experts in the spirituality of St Ignatius of Loyola."

Hmm... acum chiar ca am ramas fara cuvinte. Deci asta e treaba. Nu e vorba de neocrestini, ci de old guys (iezuitii sunt unul din cele mai vechi si puternice ordine calugaresti din lume).

These guys se adapteaza la viata din secolul asta. Daca omul nu mai intra in biserica, vine ea la tine. In fiecare zi, iti cere doar 10 minute. In tren, in autobuz, in metro, iti plantezi castile si gata, esti cu Cel de Sus. Asta doar pentru cine vrea sa fie cu El, cine nu, asculta muzica sau stirile de la Kiss Fm cu cei doi diavoli-impostori.

Sa analizam mai departe. In fiecare zi o alta rugaciune, poti sa iti iei toata saptamana la pachet daca vrei, poti sa iti treci URL-ul in iTunes daca ai asa ceva sau poti sa faci un mic exercitiu de respiratie.

Per total, website-ul arata ok, usor de folosit, textul/coloratura/asezarea in pagina indeamna la relaxare dar nu prea multa, totusi, stam de vorba cu Sefu', se vede ca cei ce au realizat site-ul au gandit o tzara inainte.

Cam atat despre partile bune/interesante.

Partile proaste: Nu am gasit nici un mod de abonare la aceste rugaciuni, un newsletter ceva, care sa te tina pe tine credinciosul prea grabit in contact cu website-ul.

Totodata, mai apare si mentiunea pentru donatii, dom'le, noi facem aici munca asta, din care ies rugaciunile de care va bucurati voi, dar nu strica sa mai dati si niste bani. ma mir sa vad mentiunea de donatii pe un site ce apartine prin extensie Bisericii Catolice, dar, daca stau si privesc din punct de vedere pragmatic, poate ca au fost vizitatori ce vroiau sa doneze si nu aveau unde. Deci, au inserat si un link pentru donatii. sincer, daca, din punct de vedere spiritual, ma vor satisface serviciile acestui site, ma voi inscrie si eu in lista de donatori:)

Si acum cireasa de pe tort - posterul:

Daca asta nu poate fi prezentat la un curs de marketing ca exemplu pozitiv, la modul " bai baieti si fete, asa sa faceti si voi campanii pentru client ca sa va luati banii!", atunci eu nu am 107 kile, chelie si o lene de ma doare mai tot timpul in mine.

Gand despre Romania

Romania e o tzara bananiera. Lipsesc doar bananii.

Branding de tara: de unde incepem?

Undeva prin anul 2004, invitat fiind sa jurizez proba de discurs public a Olimpiadelor Comunicarii, le povesteam copiilor prezenti acolo despre importanta lucrurilor aparent mici in construirea imaginii de tzara, incercand sa ii motivez la capitolul "performanta argumentativa". Tocmai descoperisem cu stupoare ca printre multi dintre vizitatorii mei externi, ea se forma plecand de la criterii aparent paradoxale, printre acestea:

1. slaba (uneori socanta) calitate a oamenilor din servicii si...
2. curatzenia toaletelor publice.

Anyway, concluzia mea era pe atunci ca din ambele puncte de vedere suntem in deep shit si ca evident, trebuie facut ceva pentru a rezolva aceste probleme. Cu atat mai mult cu cat aparent nu foarte multa lume se obosea sa ajunga cu analiza la acele elemente care ne diferentziau, in sens pozitiv.

Surprinzator, ambele criterii mi-au fost validate de doua personaje destul de umblate prin lume: un cunoscut scriitor francez aflat in trecere prin Romania, care imi povestea oripilat de experientele sale in materie de servicii si mai tarziu, in 2005, de catre un Bill Clinton care isi incepea conferinta despre brandingul de tzara cu niste remarce foarte acide la adresa toaletelor de la Parlamentul Romaniei.

Recent, am mai adaugat o intrare pe aceasta lista, plecand de la o intrebare care desi era pe buzele tuturor, nu prea primea raspunsuri nici macar de la profesionistii in comunicare:

Totusi, de unde ar trebui sa incepem brandingul de tara?

Din punct de vedere al locatiei fizice, exista un raspuns simplu, ba chiar evident: chiar de la Casa Poporului, a.k.a. Parlamentul Romaniei. Exista cel putin patru motive importante pentru care acesta ar trebui sa fie punctul zero al comunicarii de brand:

1. Este una dintre cladirile emblematice ale Romaniei, care vorbeste despre noi ca si natiune;
2. In acelasi timp este cel mai vizitat obiectiv turistic din Bucuresti, practic un punct obligatoriu pe lista oricarui strain ajuns in capitala;
3. Este sediul Parlamentului, una dintre institutiile care dau tonul si tonusul vietii sociale si politice din Romania, un simbol important pentru noi.
4. Este sediul unui important muzeu: MNAC (Muzeul National de Arta Contemporana).

Iata de ce, intr-o buna dimineatza, am plecat voios catre aceasta cladire in cautare de "user experience". Bineinteles, mi-am propus sa o studiez prin ochiul subiectiv al camerei, la fel ca orice turist occidental neserios, vanand senzationalul. Si nu am fost dezamagit.

Iata povestea... Drumul eroului nostru incepe undeva pe bulevardul Unirii, cu o descoperire spectaculoasa, demna de Dan Diaconescu - un cap de zimbru.Nu timbrul, nici nuvela lui Voiculescu. Exemplarul pare a fi dezertat de pe scutul Moldovei, dornic sa stea la o tacla cu amicul lui, vulturul de pe stema Romaniei. A ajuns probabil in Bucuresti si ca orice provincial, si-a pierdut usor capul (sau ma rog, trofeul), furat fiind de luminile Micului Paris. Cum poate ajunge asa ceva in plin centru al Capitalei, ma depaseste. De mirat nu ma mai mira nimic, mai ales ca am antecedente in domeniul absurdului pietonal: hoinarind prin oras in noaptea in care a ajuns Bush in Romania, descopeream pe un trotuar un mare si proaspat ficat care se relaxa in suc propriu, la mica distantza de viitoarea tribuna curcubeistica.

Ne miram totusi si mergem mai departe, pentru a intalni un alt important simbol contemporan: punga de un leu, in varianta "goala si murdara", fluturand pe post de ochi de pisica la carutzul unor domni care tocmai tranzitau zona, carand diverse. Sau poate ca era un steag alb, cine stie... Ajungem in curtea din spatele Parlamentului, in drum spre Muzeul National de Arta Contemporana, ghidatzi fiind de paradoxala sa signalectica, demna de o tarla plantata cu porumb Pionier 10. Nici un cos de gunoi in perimetru, pe latura stanga.Admiram pe traseu niste elemente clasice de decor romanesc. Printre acestea, pajistea-cu-peturi, aruncate ici si colo de niste Hansel & Gretel autohtoni, aflati in drum spre Borsec...

si bineinteles, piatra (pietrele) lipsa din caldaram...

Apoi, splendoare in iarba. Timida, ascunsa in partea de jos a acestei fotografii este ea...

... conserva din carne de porc.
Intorcandu-ne privirea in dreapta, intelegem motivul pentru care lucrurile merg prost in Romania. Atunci cand parlamentarii dorm, ei pun institutia pe pilot automat. Ungurii au descoperit cutia de comanda a acestuia si au sabotat-o, inversand firul rosu cu cel galben.
Ajungem si in fatza intrarii la Muzeu, a carei copertina asimetrica este de fapt un happening, un joc continuu al vizitatorului cu gravitatia ...

Descoperim ca muzeului ii curge nasul...

Si ca afara, un Prometeu inlantuit ...
...face podul din picioare.
Si e normal sa fie asa de relaxat... La noi totul e bine si frumos. Nu se fura...

...doar ca mai dispar lucruri, motiv pentru care le priponim bine cu shufa. Eh, glumeam... de fapt sfoara e acolo pentru a nu lasa pe nimeni sa cada noaptea in santul din spate. Nu, nu ma intrebati de ce nu mai are lampadarul becuri...

Dar nu ne ingrijoram, pentru ca nu avem motive. Traim la vie en rose...

Trecand peste indicatia geografica, putem interpreta intrebarea si metodologic. De unde incepem?

Ei bine, cand eram mai tanar am invatzat un lucru de bun simt: o definitzie inseamna in primul rand gen proxim si pe urma diferentza specifica. In cazul nostru, genul proxim lipseste cu desavarsire. Din pacate, in procesul de definire identitara nu putem sa ardem etape. Nu putem sa trecem la diferentza specifica, pana nu ne insusim standarde care tin atat de ideea de civilizatie, cat si de cea de spatiu european. Lipsa lor e cat se poate de vizibila - daca ele nu reusesc sa treaca de barierele Parlamentului, ce asteptari sa mai avem de la prafuitele orashe de provincie?

Am urmarit cu uimire dezbaterea publica generata de lansarea frameworkului "Fabulospirit". Daca sau nu e un concept care ofera suficient spatiu de diferentiere, e o falsa dilema in acest moment.

Inainte de a crea opere de mare valoare artistica, trebuie sa invatzam sa nu mai aruncam conserva pe pajistea din fata muzeului, pentru ca asa e construit publicul nostru: cetateanul european retine mai degraba faptul ca Romania are cel mai mic consum la sapun si pasta de dintzi din Europa, decat ideea ca aici ar ploua cu spiritualitate, iar din pamantul ei manos s-ar naste genii, de altfel nu foarte vizibile dincolo de granite.

(D)efectul Chappi

I'm not saying he didn't like the food, doctor. It's the lamp that grew on his head that worries me...

Un banc

02:10, stare de veghe. Somn de parcare, somn de sofer, pe scaunul din stanga fatza. Astept. Rabdare tehnica, de vanator, asezata cuminte pe scaunul de alaturi. In momentele astea, imi vorbeste. Nu stiu cum dracu' face, dar reuseste sa ma surprinda cu garda jos de fiecare data. Most of the time este foarte grav si patetic, provocand din partea mea replici de genul "Ba' prostule, tu o sa mori ca Roaita, agatzat de sirena". Nu rezista la chestia asta, daca ii raspund agresiv, reusesc sa ii inchid gura. Are in schimb si partile lui bune. Imi arata cu degetul acele semne mici ale starii de fapt, precum rasul acelui smenar care a incercat sa ma faca la suveica, pozand in arab.

Stii de ce a ras asa? Stii. Mainile. Priveste-i mainile. Are gesturi de prestidigitator. E antrenat. Incearca sa te faca.

Azi noapte, ma surprinde din nou. Brusc, vocea lui taie in doua linistea, ca un bisturiu:

- Auzi, hai sa iti spun un banc...
- ...
- Stii de ce fug strutzii?
- Nu, ii raspund incet, privind in gol.
- De realitate, imi raspunde sinele meu.

Taci dracului, nu mai spune la nimeni. Astia iar or sa ia asta drept slabiciune si stii foarte bine ca nu e asa.

Gand absent

Absentza este sora mai mica a absintului.

Despre ce e fotografia

Dupa primele mele o suta de fotografii relativ reusite, am inceput sa ma intreb despre ce e fotografia.

Abia dupa ce l-am fotografiat pe Harry Tavitian am inteles. Fotografia nu este despre imagini, ci despre natura ascunsa a lucrurilor. Despre esenta lor, care apare atunci cand haina realitatii se asaza in unghiuri neprielnice, lasandu-i dezveliti genunchii.

Indienii nord americani stiau exact despre ce e vorba, motiv pentru care refuzau sa se lase fotografiati. Cunoscandu-le sufletul, omul alb i-ar fi cucerit definitiv. Nu-i asa, Charli...

Muzica inseamna vibratie, iar Harry este despre muzica. Iar muzica este despre Dumnezeu. Ca un profet orb, isi spune povestile folosindu-si mainile. In pase largi, out of thin air, creeaza arta & jazz. Coboram de pe Ararat...
Chiar si atunci cand nu canta, muzica canta in el. In intunericul clubului, Harry devenea una cu pianul sau, iar eu eram singurul care vedea asta. Tiptil, camasa s-a ascuns in negrul pianului, in timp ce modelul de pe piept se intorcea la forma sa clara, de claviatura.

Doar idei si ganduri, lucind in noaptea dintre noi.

De trei ori femeie: Mihaela Tattoo

Seems like everybody is getting a shoulder tattoo these days....

Virgina Slims

Help Net

Sibiu CCE 2007

Scuze. Concurs.

Cum nimeni nu face asta, o sa o fac eu - imi cer scuze pentru ca de cateva zile postez rar. I mean no disrespect. Habar nu aveti ce mult insemnati pentru mine :)

Lucrez, lucrez, lucrez.

Pana atunci, m-am gandit sa tin un pic blogul in picioare, cu largul dumneavoastra concurs. Asadar...

Concurs! Saptamana celorlalti
intre 15 si 30 martie schimbam locurile: sunteti invitati sa submiteti posturi pe profilul acestui blog (publicitate, branding, advertising, comunicare etc...). Atat timp cat e decent, promit sa public materialul primit, specificand numele autorului. Astept materialele participantilor la emailul din dotare: corinchiriac at yahoo dot com. In masura in care doriti sa inserati imagini, incercati sa le aduceti la un 640x480...

Marele Premiu
a get together - discutii minunate over lunch or dinner cu musiu (platesc eu), undeva in Iasi sau Bucuresti, cu proxima ocazie. Vorbim, ne auzim.

Premiul doi
Un set de palete de badminton - cu fluturasi... common', it's a classic :)

Premiul trei
Caz de domn: un pachet de tigari de foi Hunor, de care fumeaza maestrul atunci cand gaseste.
Caz de doamna: o pereche de shosetzele colorate, alese impreuna. Se pare ca ma pricep.

Zic sa purcedem :) Also, spread the word, please... sa vedem cum functioneaza treaba asta ca si strategie de marketing cultural :)

Poezie pe stomacul gol

A., ti-am regasit poeziile, undeva sub mult praf. Te recitesc cu bucuria celui care stie ce altii nu stiu... Zic sa dam lumii o portie de cultura pe stomacul gol, poete.

Taranca

Nu-mi este rusine să rup dintr-o paine
Cu maini ce aduna sub unghii pamant,
Cu palme ce ara pămantul şi maine
Vor fi tot aceleaşi cu care frământ.

Si nu mi-e rusine sa rad cu glas tare
La fel cum iubesc cu tot trupul meu plin,
Si-mi place si ceapa, si branza la sare
Si frunza de nobila vitza de vin.

Si chiar daca-n suflet car pietre de moara
Nu-mi este rusine si viata sa-mi car,
Sa simt ca sunt om, sa ma zbat, sa ma doara,
Caci nu mi-e ruşine să-mi beau din amar.

Din pieptul meu curge si sange, si lapte
Si nu mi-e rusine să-mi nasc rand pe rand
Cei sapte copii ce-or sa nasca alti sapte,
Sa-mi dea buzna-n viata cu ochii razand.

Am palmele mele ce ara-n tacere,
Sunt palme scortoase, cu care framant,
Cu unghii ce-aduna sub ele durere.
Mananca. Nu-ti fie rusine, -i pamant.

Prin ce capat de lume esti? Da-mi un semn...

Bergenbier loveste din nou

... de ziua barbatului. Prietenii stiu de ce :) Cum de ce, pentru ca e mereu proaspata. Campania, mai.

Gand in lift

Parfumeriile ar trebui sa renuntze la cartonashele de test in favoarea lifturilor de bloc. Aparent, ele retin mai mult si mai bine parfumul (sau mirosul) persoanei, cainelui, al pipiului de betziv sau al butoiului cu muraturi care a calatorit inaintea ta cu acest mijloc de transport in comun, pe autostrada verticala a blocului.

In scurtul voiaj intre etaje, minunate povesti olfactive ti se infatiseaza: mireasma de fard care acopera un invinetzit ochi casnic, miros greu de transpiratie si mahorca de muncitor care a facut noaptea un ghesheft la uzina, parfum de ibovnica proaspat iesita de sub dus sau iz de nerabdare de caine...

Frecventa conteaza

Ce loc mai bun putea fi gasit pentru a face genul asta de statement? Undeva aproape de Palatul Parlamentului, a doua cladire din lume ca dimensiuni, afli ca nu marimea, ci freventza conteaza :)

A nice one, Info Pro. Bravo autorului sau agentiei!

Cheddar Cheese TV

Watch a whole cheddar cheese mature 24/7 on Cheddar Vision TV!

"Cheese lovers can now watch cheddar mature 24 hours a day on the internet.

West country farmers set up the Cheddarvision website featuring a 25 kg block of cheddar, reports ITN.

Farmer Tom Calver said: "How many other cheeses do you know of on the internet that have their own webcam and a live feed to the internet? I don't think many."

The highlight of the day on www.cheddarvision.tv is at around 10am when the cheese at the Somerset dairy is turned."

Ana Nova

Iaka, IKEA!

Poate bucur pe cineva:

Prefigurand inaugurarea primului magazin din Romania (pe 21 martie, din cate am auzit), IKEA a lansat online variantele romanesti ale sitului web/catalogului propriu, dupa o campanie de marketing direct care a vizat distribuirea a 850.000 de cataloage in Bucuresti si in imprejurimi, in Ploiesti, Pitesti, Targoviste, Urziceni si pe DN1 pana la Comarnic. Complementar, producatorul suedez a optat si pentru ceva outdoor, din cate am vazut eu prin Bucuresti, in vreo trei variante cu un copy destul de stangaci.

La nivel de paradiscurs, copy-ul nu comunica brandul. Este incarcat, stufos, in loc sa fie simplu si curat si direct, ca designul suedez. Elementele identitare ale brandului sunt comunicate cu o jumatate de gura, chestiune care nu ar trebui sa se intample: e o lansare de brand pe o piata noua, copy-ul ar trebui sa strige din toti bojocii despre ce e vorba in propozitie...

IKEA este despre trei lucruri:

1. Raport calitate/pret imbatabil - in cazul acestui argument, care e de departe cel mai important, e folosit cam 50%-75% din potentialul de comunicare. Acesta nu face obiectul unui print dedicat, exista doua printuri care afiseaza preturi si produse, privitorul fiind lasat sa faca singur comparatiile si calculele. 239 de lei pentru un corp de biblioteca - e putin, e mult? Pe cuvant ca nu am habar...
2. Design/stil suedez - 50%. Aflam dintr-un print dedicat ca despre asta e vorba, dar dintr-un motiv ciudat, doar una dintre caracteristicile acestuia e comunicata: caracterul modular, pe care il deduc din imagine, nu il aflu direct. Pe o piatza needucata, unde 80% dintre potentialii cumparatori nu au auzit de design suedez sau de IKEA, poate ca merita explicat in trei cuvinte ce e aia.
3. Oferta extinsa/completa de produse - 50%, la fel de vag afirmata. Deduc din imaginea cu masina galbena cu multe pachete deasupra si din "mobileaza-ti casa" ca e posibil sa gasesc o oferta diversificata. Nu stiu in schimb ce poate insemna asta: cat, cum si in ce fel.

Bineinteles, mai sunt si alte elemente identitare (de la chiftelutzele suedeze la experientza de cumparare foarte specifica), dar care sunt mai putin importante in comunicare, la acest moment zero. Sa privim printurile...

... vs. "Mobileaza-ti casa in stil suedez"/ "Stil suedez: simplu, practic, modular."/"Ideile tale, stil suedez."

Sincer, nu cred ca livrarea mobilei in 24 de ore e o problema majora in Romania. La capitolul convenience, sunt o gramada de firme/magazine/distribuitori de mobila care fac asta, si o fac gratuit. Evident, e un cost ascuns in pretul obiectului, dar la nivel de comunicare/ comparatie side by side, IKEA nu marcheaza puncte. Intrebarea initiala deturneaza atentia de la adevaratul selling point, care e: poti sa iti mobilezi TOATA casa intr-o singura zi, altfel spus oferta extinsa/completa.

As fi optat pentru un: "7000 de produse. O casa. O zi."/"Casa ta, complet mobilata intr-o singura zi."/ "Mobileaza-ti toata casa intr-o singura zi.""Descopera ca sunt mai usor de asamblat decat de pronuntat"...

Dincolo de faptul ca suna ca dracu in romana, ca o traducere stangaci adaptata sau ca Bush incercand sa salute in limba lui Becali intrarea Romaniei in NATO, verbul "descopera" e prea asertiv. Am senzatzia ca in loc sa fiu lasat sa descoper acest brand, voi fi obligat sa fac asta, cu mana sucita la spate.

Descoperirea, dragii mosului, e o calatorie care trebuie sa se intample in voie, neinvaziv. Ea trebuie sa produca bucurie in sufletul oamenilor. Ea trebuie contemplata analizata, gustata si pipaita in voie, fara a fi rezultatul unei experientze de tip record la suta de metri garduri, alergat de pitbulli...

What about: "Mai usor de asamblat decat de pronuntat." Zic ca suna mai simplu, mai direct, mai lent, mai asezat si mai neintrusiv.

Ok, cam atat pe astazi. Pana la inaugurare, fanii adevarati pot sa citeasca o scurta, usor digerabila si relativ neoficiala poveste despre acest brand (Great Ikea - A brand for all the people, de Elen Luis), gasibila la Carturesti (cel putin asa se intampla acum un an), la vreo 60 de RON.

Sau pe Amazon, daca ne accepta cardul nostru trist si romanesc. Eu sper sa fiu acolo cand se deschid portile, cu un aparat de fotografiat in mana, gata pentru un fotoreportaj.

Gand cu Nietzsche si inghetzata la cornet

Exista un motiv bine intemeiat pentru care Nietzsche nu manca niciodata inghetzata la cornet.

La barba aia, s-ar fi mozolit ingrozitor...

Buying a reputation

"Price of a good name? How about a cool $520 million?

That is the amount that Abu Dhabi, the capital of the United Arab Emirates, agreed Tuesday to pay to attach the Louvre’s name to a museum that it hopes to open in 2012. And there is more: in exchange for art loans, special exhibitions and management advice, Abu Dhabi will pay France an additional $747 million."

New York Times - march 6, 2007

read more ...

Igiena presei

Stire pe Antena 3

Rahova si Ferentari - Nou paradis imobiliar

Pentru cine stie zona, e un titlu cel putin socant, daca nu hilar. Pentru cine nu, ei bine, sa spunem asa, eufemistic, ca este un gross overstatement...

"Deschiderea unui nou mall în zona Rahova este aşteptată de agenţiile imobiliare care preconizează creşteri de cel puţin 20% a (sic) preţurilor apartamentelor din zonă."

Tovarasi, e abia o amarata de groapa, nici macar fundatia nu a fost turnata. Si oricum, preturile au crescut deja cu peste 30%. Domnu' Voiculescu, eu credeam paradisul ar trebui sa fie pentru oameni, nu pentru speculanti imobiliari.

Si cu atat mai mult nu pentru redactori care folosesc oximoronul pe post de bixtonim, nu se informeaza si fac dezacorduri cand scriu stiri...


Stire pe Yahoo

Din ciclul "Daca ii rupi toate piciorushele, gandacul devine lenes":

"Teenage girls who frequently read magazine articles about dieting were more likely five years later to practice extreme weight-loss measures such as vomiting than girls who never read such articles, the University of Minnesota study found."

Titlul articolului? "Reading diet articles could be unhealthy".

Intre doua evenimente care se coreleaza nu exista in mod necesar o relatie de cauzalitate. Se cheama Post Hoc Ergo Propter Hoc, e una dintre erorile clasice de logica a argumentarii, curs la care redactorul in cauza a cam lipsit.

Sa invatzam impreuna despre logical fallacies, zic.


Stire la Antena 1

Gabriela Vranceanu Firea lauda "Saptamana financiara" la Observatorul de la ora 20:00, acum vreo 2 saptamani. Aparent, este singura publicatie pe economic care a inregistrat o crestere de public in perioada analizata, restul fiind in scadere.

Nu stiu de ce, da chestia asta imi face greatza. O fi faptul ca e reclama mascata in stiri? Sau amintirea felului in care incerca Nastase sa isi ridice scorul electoral la alegeri, declarandu-se presedinte dupa rezultatele partiale, doar doar o mai descuraja prezentza la urne a votantzilor portocalii, invitand rosii la un ultim asalt shtampilaresc. Sau poate ca e senzatia de redactor la "Femeia" pe care mi-o lasa femeia asta, care nu se poate abtine si trimite poza cu odrasla din dotare la propria rubrica "Ba al nostru-i mai frumos"*.

Care e rostul acestui demers? It beats me... Daca o faci pentru a atrage publicitate, scrie un raport catre media plannerii din agentii, oricum ei sunt cei care au in mana painea si cutzitul. Nu are sens sa folosesti stirile pentru asta, minutul costa mult la ora aia si e pacat. Doar ca ei sunt un public tehnic, ceva mai greu de pacalit cu matematica. Si oricum aia stiu mai bine ca tine cum te misti pe piata...

Singura explicatie logica e ca incearca sa convinga cititorii de presa economica sa schimbe barca, folosind genul asta de trucuri ieftine... Jenant. Dar tipic pentru trusturile media din Romania.

P.S. Cautand textul stirii, am dat peste un post al lui Zoso, care a abordat si el subiectul, dintr-o perspectiva matematica mai mult sau mai putin corecta. Cititi totusi, merita... La fel si comentariile.

-
* genul ala de rubrica din perioada in care tabloidele romanesti erau pudice, unde parintzii trimiteau poze cu ala micu', un fel de Daciada imagistica cu decretzei...

Despre dar

"Moawia i-a daruit basileului cinzeci de cai de rasa, iar Mamun blanuri de jder si mosc. Harun al-Rasid i-a trimis imparatului Nikefor parfumuri, un cort, poame uscate. El a primit in schimb doua sute de caftane din tesaturi de pret, soimi si caini de vanatoare."

Nikefor baiete, iata inventarul micii mele comori: am primit good luck charms din China, ceaiuri din Asia, trabucuri din Cuba si Peru, kufi-uri din nordul Africii, camasi din Nepal, sigiliu personal si ceara rosie din Spania, corncob pipes de pe Missouri, opt giga de muzica misto si coji de portocala confiate din camara lui Totoro, briar pipes din Germania, tigari de foi din Insulele Canare, chibrituri mozartiene din Viena, un pipetool cu prasele din lemn, din gangul care duce spre Palatul Guell, un tricou de la Israeli Defence Forces, un Don Quijote si o Lolita de la Carturesti, un cd cu autograful lui Harry Tavitian, o punga de tutun Kentucky Bird si una de Lorsen, o agenda gri, un cocor din hartie si o perna cubica, albastra.

Si peste toate, doi magnetzi de frigider: o stelutza de mare roz, plictisita, si un peste vesel, care da ochii peste cap.

Beat this, you lamer...

Amur: Astra Zeneca meets Astral Telecom

Nu am nici cea mai vaga idee cine a facut noul logo al companiei de constructii Amur. Evident, un designer bun din punct de vedere tehnic. Daca faci abstractie de pozitionarea relativa a elementelor din ansamblu (slogan vs. simbol + logotip), executia este una peste medie - un salt calitativ major de la combinatzia cap de tigru de taiga/dungi de Lada de curse/typo considerat modern in anii '60, inca vizibila pe situl web al companiei.

Problema e insa faptul ca avem in fatza inca un exemplu de "imprumut conceptual" - la nivelul asta de executie, nu pot sa cred ca autorul nu cunostea cele doua exemple citate in titlu. In sfarsit, e o chestiune care tine mai mult de etica decat de trademark infringement. Designerul a avut macar bunul simt sa copie mai mult metoda/ideea si mai putin executia grafica, macar atat cat sa aiba a fighting chance in cazul in care e contestat.

Dincolo de asta, simbolul e bine gandit si construit. Pe langa sugestia a la Astra Zeneca de dublu A/A-M, mai exista acolo cateva asocieri/nivele de interpretare care imi plac foarte mult:

1. Capcana, simbol al trapperilor de pe Amur

Simbolul sugereaza o capcana deschisa, unul dintre obiectele foarte specifice spatiului geografic descris de nume. Probabil ca multi dintre voi va amintiti de o carte care se cheama "Prin taigaua extremului orient", scrisa de Vladimir Arsenyev, un explorator rus care a cartografiat zona intre 1902-1907.

Pentru mine, precum si pentru multi dintre cei prin mana carora trec hartii purtand acest logo, a fost una dintre lecturile cu rol formator ale copilariei. Ca si ei, am citit cu sufletul la gura aventurile lui Dersu Uzala* (fumator de pipa, cum altfel), vanator si trapper care se plimba fix prin zona aia strabatuta de fluviile Ussuri/Amur. De la el am invatzat o gramada de lucruri despre grija fatza de ceilalti, despre respectul fata de natura, despre incredere, loialitate si cinstea obrazului... o sa o citez pe Svetlana Munzuk, fiica actorului care l-a intruchipat pe Dersu:

"...Dersu – it's the friendship, the cleanness of ideas and actions, the goodness, the harmony and love to neighbouring people and nature."

Nu poti sa nu zambesti in tine, pe jumatate vesel, pe jumatate trist, cand vezi logo-ul asta.


2. Cortul/ideea de adapost/structura moderna inspirata din design-ul traditional

Simbolul comunica ideea de adapost, de structura moderna care pune in valoare un design traditional, simplu si testat in timp, amintind de adaposturile usoare construite de aceiasi trapperi. E o structura de rezistenta clasica, un arc de cerc ridicat de la orizontala la verticala.

3. Trecerea de la un spatiu mental estic la cel universal. Deschiderea catre lume

Din nou carti. Logo-ul asta transfera povestea din cartea lui Andrei Makine, "Pe vremea fluviului Amur", in domeniul constructiilor. Avem in fatza o firma care a functionat intr-un spatiu inchis si care acum descopera o lume care se deschide catre ea, in toata splendoarea ei.


Concluzie

Din punctul meu de vedere, simbolul construieste subtil asocieri, achitandu-se cu succes de o sarcina dificila: transferul equity-ului generat de ideea de traditional cu parfum rusesesc (care in domeniul constructiilor se traduce prin simplitate si soliditate, capacitatea de a construi la scara mare si de a duce la capat proiecte grandioase) catre un concept identitar evident modern.

Un singur lucru as mai vrea sa ii spun designerului care a creat acest logo:

Mestere, mi-a placut simbolul, dar nu mi-a placut faptul ca ai copiat metoda. Tocmai de aia iti zic: nu merita sa strici stofa pe care o ai croind-o dupa modelul si marimea altora.

Multa bafta si mai ales originalitate!

_
* Personajul a stat la baza a doua filme, unul rusesc, din 1961, si unul japonezo-rusesc, din 1975. Cel din urma, regizat de Akira Kurosawa, a luat Oscarul pentru cel mai bun film strain si Marele Premiu la Festivalul de Film de la Moscova. Highly recommended, ca si cartea de altfel...

Gand vesel cu doamna si catel*

Oh my God... catelul dumneavoastra este atat de mic, incat nu are nevoie de un copac pentru pipi, ci de o panseluta!

_
* a first: primul meu post scris in tren, pe telefon. Vin la Roblogfest, daca aveti chef de un friendly drink, ma gasiti intr-un tricou de la Israeli Defence Forces...

Shalom :-)