Despre fluturasi, numai de bine

De-a lungul experientei mele de comunicator, am avut parte de o tona de clientzi cu bugete mici. E o experientza unica, pe care as recomanda-o ca proba de angajare pentru orice companie serioasa din domeniu. Asa se deosebesc baietzeii de barbatzi in domeniul asta - o gramada de lume e in stare sa faca comunicare cu un buget sanatos in spate, foarte putini sunt insa in stare sa vina cu o solutzie decenta pentru un buget sub 1000 $.

Astazi, o lectie scurta despre cum sa maresti rata de succes a fluturasilor (flyerelor) distribuiti direct, fara a creste costurile.

Acestia sunt elementul preferat de comunicare al companiilor mici, cu bugete de comunicare minuscule. In general au o rata de succes de 1-2%, care poate sa creasca daca sunt imbunatatite cateva variabile:

• existenta unui concept integrat de comunicare, sau al unui concept de campanie
• calitatea copy-ului folosit si a conceptului general
• forma, culoarea, designul
• calitatea zonei de distributie ("vadul")
• gradul de targhetare a publicului

Partea proasta e ca imbunatatind oricare dintre aceste variabile, cresti costurile, progresiv.

Conceptul integrat de comunicare costa, un copywriter bun la fel, o forma speciala de taiere inseamna o matritza care trebuie platita separat (macar 300 $). Accesul distribuitorilor de fluturasi intr-o zona cu vad bun poate fi la fel de scump (vezi intrarile in marile centre comerciale) si dincolo de asta, acestia s-ar putea sa nu aiba fie discernamantul, fie cheful necesar pentru a imparti fluturasii doar unei categorii specifice de public.

So here comes a simple solution, pe care pana una alta nu stiu sa o foloseasca altcineva in afara de mine: la 10 - 20 de metri de persoanele care distribuie fluturasii, instalezi un cos mobil special, cu o imagine a pliantului atasata si cu un mesaj de genul:

"Daca nu sunteti interesat sau ati retinut mesajul, lasatzi-ma in acest cos!".

Daca esti la intrarea intr-un centru comercial, instalezi coshul in dreptul scarilor rulante. Daca distribui fluturasii la baza scarilor rulante, instalezi coshul la capatul superior al acestora. 99% dintre persoanele care vor accepta sa primeasca un fluturash il vor citi in mare in urmatorii 10-20 de metri, dupa care fie il vor pastra, fie il vor arunca. In cazul din urma, e pur si simplu pacat ca acesta sa ajunga mototolit intr-un cos de gunoi, cand poate sa ajunga intreg in cosul tau, pentru a fi refolosit.

Nu ma intelegetzi gresit, nu sunt genul de austriac care salveaza balene chiar daca tzara lui nu are iesire la mare. Inainte de toate, e o problema de efectivness, care inseamna aici cost/reach - daca salvezi in felul asta 20% din fluturasii distribuiti, inseamna ca la acelasi cost, poti ajunge la un public cu 20% mai mare.

Dincolo de asta, mai primesti trei avantaje secundare:

• ai un punct de distributie suplimentar, fara costurile aferente unei angajat care sa presteze acest serviciu. Oamenii interesati pot sa culeaga fluturasi direct din cos in masura in care designul acestuia, originalitatea ideii sau imaginea marita a fluturasului, atasata cosului, ii incita suficient.
• imaginea atasata cosului inseamna o a doua intalnire cu mesajul comunicat. Ea functioneaza ca element de fixare in memorie, chiar daca publicul arunca fluturasul. Cu atat mai mult cu cat...
• o companie care recicleaza e o imagine rara in Romania, acest fapt fiind memorabil per se. In plus, actul sugereaza un comportament responsabil, grija fata de mediu, existenta unor valori, toate acele mici lucruri care fac la un moment dat diferentza la nivel de imagine intre un ofertant serios de servicii si restul competitorilor.