De ce iubim pisicile

- Adevarul e ca orice femeie-femeie iubeste pisicile...
- Adevarul e ca orice femeie-femeie se iubeste pe sine.

Absurd made in Ikea

Iti place sacosa galbena? Cumpara una albastra!

My first stencil

Pressured to perform (Santa's suicide)

The concept

Yep. This is it. This is the concept. Kind of reminds me of someone.

1 Decembrie

Un pic de istorie

Au fost protejate de armata britanica. Au eliberat Mexicul cu Pancho Villa. L-au ajutat pe Nietzche sa devina tragic si s-au murdarit de vopsea impreuna cu Monet.

Au facut istorie. Ele, mustatile secolului al XIX-lea.

Bunul-simt la schizofrenici

- Stii ce e un tip care se crede Napoleon al III-lea?
- ?
- Un nebun modest.

Temptation

Mutatis mutandis

Asterix si Obelix: Misiunea Cleopatra

Nu, nu e o cronica de film. Va spun doar ca e o ocazie buna sa ii vedeti jucand impreuna pe Adrian Copilu' Minune (Numerobis) si H. R. Patapievici (Otis), aici deghizati in egipteni vorbitori de limba franceza.

Also to be noted, un caz interesant de brand placement/communication via film: Otis este numele unei celebre firme de ascensoare, de altfel singura care s-a angajat sa faca un lift diagonal pentru turnul Eiffel. Nu intrebati, am studiat la scoala o materie care se chema "Lifturi".

Ah, un motiv in plus ar putea fi faptul ca o sa mai dati cu ochii de Monica Belucci si de Depardieu. Vorba unui afis interbelic, e o comedioara nostima (si fara pretentii), la care merita sa va uitati intr-o seara, dupa ce va intoarceti storsi de la munca.

In egala masura, pentru o privire de contabil asupra brand/product placement-ului din ultimii ani, aruncati un ochi pe Brandchannel's Cameo.

Thumbs Up

Great design from a young argentinian student. Thumbs up, Pilotto Ignacio!

Gropius vs. Disney

- Si acolo, in Bauhaus, aveti si voi credit pentru oritze?

Disclaimer

Disclaimer: nici un animal nu a fost ranit in timpul filmarilor.

Scurt metraj

... despre scurta cariera de dizident a purcelusului roz.

Raspundem cititorilor

N.: intrebare... crezi in Dumnezeu?
N.: ma rog... si daca nu crezi
N.: sa vezi Ostrov... al lui Pavel Lungin
C.: refuz sa imi pun aceasta intrebare
N.: corect faci. e o atitudine corecta
C.: dintre toate intrebarile din lume
C.: de ce dracu as alege-o pe asta?
C.: cred ca asta e raspunsul la intrebarea ta
N.: da, la dracu'! :)

Quote of the day

Now, be a cooperative little bunny and find my new business card package. Bring it to me and I shall reward you with a spider goulash!

Pasare de noapte

Cea mai recenta dragoste a mea: ceramica Monicai Paduret, fotagrafiata in lipsa de altceva pe fundalul negru al pantalonilor mei de batrana pasare de noapte.

Enkidu

- [...]Ce spuneai acolo?
- Eh, faceam si eu un necrolog.
-"A murit Enkidu, prietenul meu cu care odinioara vanam lei!"
- Daca nu ar fi un cuvant asa de lung, ti-as spune Ghilgamesh.
- There is no Enkidu. I'm just delusional about life.

Becoming self-conscious

Rocky is on a night trolley heading to South Philly. The trolley is empty except for a thin old black woman. The black woman studies Rocky's bruised face. Rocky becomes self-conscious.

ROCKY (almost apologetic): I'm a fighter.
WOMAN (tired): Tho' iz an accident.

Oameni si caini

Imi place rabdarea stapanilor de caini. Linistea cu care se opresc langa fiecare roata, pom sau colt de gard e aproape un alt fel de a spune micilor lor protejati cu patru picioare:

"Go ahead, take your time, e normal sa ai o viata sociala".

Yorick

Yorik e viu si princiara hîrca o va jongla-n culise facind fente...

Ninja!

A sword yielding ninja, disguised as a window blind.

Paper Cuts

Ever asked yourself who's gonna carry on Escher's work in the XXI-st century?

Meet Peter Callesen and his A4 paper cuts.

Micul dejun al campionilor

In 774 si-a facut loc in Cronicile lui Charlemagne, dupa o foarte placuta intalnire cu imparatul, undeva la vreo 50 de km de Paris. Cava mai tarziu, Louis XVI si-a pierdut cu adevarat capul pentru ea: ajuns foarte aproape de esafod datorita revolutiei franceze, si-a dorit sa ii simta pentru ultima oara atingerea. A fost preferata lui Napoleon. In 1814, in timpul Congresului de la Viena, Talleyrand a medaliat-o, proclamand-o regina.

Un final fericit, dupa ce a incantat atatea palate.

Astazi ne-am intalnit la micul dejun. Ei bine, cam asa ar trebui sa inceapa toate diminetile, daca ma intrebati pe mine: cu Brie de Meaux si bineinteles, cu sampanie.

Fairtrade

Ciudat cum designul reflecta involuntar realitatea sociala: daca ne uitam dintr-o perspectiva pozitiva la logo-ul Fairtrade din stanga, vedem o persoana de culoare care cultiva ceai verde sub cerul senin, uitandu-se increzatoare spre viitor. In negativul acestei imagini idilice e insa foarte prezenta umbra dinozaurului corporatist, ascuns sub masca onorabilitatii, cum ar spune criticii de stanga.

So, it's debate time:

Lasand designul deoparte, zic sa ne incepem ziua nu doar sorbind din cafea, ci si invatand cate ceva despre conceptul de "Faitrade" si despre principalele argumente impotriva sa, spre buna intelegere a consecintelor reale ale cheltuirii celor cinci lire sterline la cafeneaua independenta din coltz.

Cum amicul C. probabil ca va sari ca ars pentru a-i apara pe cei multi (deformatie profesionala), iar amicul meu M. va alege sa fie criticul de dreapta (vocatie liberala sau dreprept din nastere, nu e foarte clar), ma voi sacrifica eu pe post de critic de stanga (socialist de nevoie).

Tuturor celorlalti care vor sa intervina in discutie: cel mai bun discurs fie el pro sau contra va fi premiat, cu ce altceva decat cu o cafea platita de subsemnatul.

A side story

Pentru ca tot mi-am adus aminte de criptanalistii de la Bletchley Park, haideti sa va spun o poveste despre oameni si branduri, exact ca in headline-ul blogului.

Probabil ca nu multi dintre voi au auzit de Alan Turing. Cumva e normal, in masura in care nu ati trecut printr-o facultate gen AC sau informatica. Celor care nu il cunosc, cred ca e suficient sa le spun ca el a inventat modelul teoretic pe baza caruia functioneaza calculatorul pe care il folosesc, sau ca datorita muncii sale in materie de criptografie, Marea Britanie si ceea ce Churchill numea "the British way of life" au fost probabil salvate in timpul bataliei Atlanticului. Primul test pentru masurarea inteligentei artificiale i se datoreaza, precum si primele cercetari despre matematica din spatele modelului viu.

Problema e ca Turing era homosexual intr-o perioada in care homosexualitatea era pedepsita prin lege in Marea Britanie. Undeva in 1952, in urma unui incident, matematicianul este acuzat de ceea ce legea britanica numeste "gross indecency", chestiune tratata de Alineatul 11 al Criminal Law Amendment Act din 1885, ocazie cu care isi recunoaste public orientarea sexuala. I se da sansa sa aleaga: fie intra in puscarie, fie i se va aplica un tratament pe baza de hormoni, pentru a i se reduce libidoul, urmat de o perioada de probatie. Alege varianta a doua. Bineinteles, omul isi pierde slujba, stigmatizat fiind de lumea pe care o salvase.

In 8 June 1954, Alan Turing e gasit mort in propria casa; un grand finale, probabil o sinucidere: langa el e descoperit un mar injectat cu cianura de potasiu ce purta urma muscaturii sale, exact ca in povestea sa favorita, "Alba ca zapada".

Ei bine, aici intra in scena brandurile - exista o legenda conform careia unul din primele logo-uri de la Apple Computer ar fi defapt un tribut voalat adus lui Alan Turing.

E o poveste adevarata, e o simpla legenda urbana? Clienti, intrebati un om de branding si bucurati-va daca va va raspunde: Who cares? "Branding is the art of telling people stories they want to believe". Ce e o poveste, pana la urma? Calatoreste, e rezistenta, durabila, transporta valori. E un vehicul cultural.

Dar dupa ce usile se inchid si voi plecati acasa fericiti, cu platforma de comunicare in brate, stiti care e satisfactia noastra secreta? Ca am reusit sa spunem inca o data povestea lui Turing, pe banii vostri murdari.

Asta e povestea noastra. Asa sa stiti.

Strange

"Strange fits of passion have I known

And I will dare to tell
But in the Lover's ear alone
What once to me befell."

William Wordsworth

Fotografie de Tommy Oshima (descoperit via Kitblog.com).

Atlas descatusat

Daca doreati o dovada in plus ca universul e cam de cacao, iat-o:

Obiectul din imagine, denumit "Atlas", a salasuit o vreme in apropierea locului meu de munca.

Dat afara din Pantheonul haznalelor, el a avut grija ca Universul, cu legile sale laxe, sa nu alunece incet in... hai sa ii spunem neant, sau ma rog, ca gaurile negre ale muncitorilor de pe santierul de vis-a-vis sa nu genereze anti-materie in mod necontrolat, in spatiul cunoscut de om.

In egala masura, daca ar fi sa ne luam dupa privirea concentrata a Ganditorului de la Hamangia, sau dupa rapiditatea cu care s-a ridicat imobilul din apropiere, buda nu este altceva decat un catalizator, un obiect descatusator de energii creative.

Numele mi-a placut. Cat despre sloganul aferent, se poate spune doar atat: c***t! Beneficiul e bine sintetizat, da' ma intreb eu, este asta o scuza suficienta pentru a ne invita unii pe altii sa vorbim urat? :)

Cracking it

"Which way do the hands of the clock go round?"
"Clockwise", said the recruit, stating the obvious.
"Well, that depends if you are the clock or the observer", Knox replied.

I remembered this little anecdote last night, while trying to solve an argumentative issue with a client. Thank you, Dilly.

I must say, it worked like a charm.

Pensia mica rastoarna carul mare

V-ati intrebat vreodata ce iese cand scrii ad-line ul si abia pe urma pui produsul peste el? Uneori, mai nimic, alteori copy hilar, ca in cazurile urmatoare:

"Traieste-ti viata pana la capat cu Prima Pensie!"

altfel spus:

a. o sa mai traiesti cam o luna de zile dupa ce te pensionezi, sau

b. vei primi o singura pensie din care va trebui sa te descurci pentru tot restul vietii

Despre ce este viatza?, te intrebi. Nehotarat, intri la ei pe site, unde pe mijlocul paginii te intapina cu un aer usor mirat o alta intrebare:

Hotarat lucru, cel putin pentru un anume gen de copywriteri, viatza trebuie sa fie despre alegeri nefericite.

__

"Mazda3: De ce sa fii pe locul 2, cand poti sa fii pe 1?"

Raspunsul e simplu: pentru ca apostolii nu erau 4x4, erau 4x3, Luca si Matei. Sau poate Lancia si Mazda?!

This time is different

The girl in the cafe

Tzara lui Bic si Boc

Cand am vazut prim data logo-ul Administratiei Publice din Romania, prima mea intrebare a fost: de ce dracu' alearga omuletzul de la Bic cu un steag romanesc in mana, printre literele tzarii mele?

Apoi, m-am mai calmat - daca stai bine si te gandesti, are totusi un pic de legatura: pana la urma, treaba baietilor astora din administratie e cu pixu'. In plus, ce le lipseste lor cam tot timpul, care e elementul aspirational? O mina de aur!

Nu am apucat sa verific, dar prietenii spun ca daca citesti manualul de identitate, poti sa cazi din scaun de ras, sa te sperii fara sa vrei sau sa plangi singur, la alegere.

Exact! Ce imi doresc?

Iata un caz clasic de metadiscurs destept, care rupe gatul comunicarii cu zambetul pe buze: evident, pe copywriter nu l-a intrebat nimeni nimic. Ca orice creator, el a nimerit in unghiul mort al conceptului, in ochiul furtunii; in timp ce lumea era bantuita de raspunsuri exacte, pe el nu l-a intrebat nimeni ce isi doreste.

Pacat; poate ca daca ar fi facut-o cineva, ar fi aflat ca omul se simte jignit si desconsiderat, ca si-ar fi dorit sa nu ii puna sefii sau clientul bold pe final, trecand peste capul lui, dupa ce el accentuase suficient ideea din formulare si context.

Dar nu-i nimic: s-a razbunat subtil, asumandu-si rolul de contra-exemplu;

Fighting eVil

Wasted education

Design yourself a life

Exista o mare diferenta intre mine si Yvon Chouinard, fondatorul Patagonia (un alt brand bine construit si comunicat, despre care merita sa cititi cate ceva): in timp ce el este un alpinist reputat, I'm just an average couch potato.

Singurul lucru care ne uneste este o replica pe care am murmurat-o amandoi, in doua contexte diferite: "Definitely, I can do better than this. At half the price." Ei bine, pe el il frustra lipsa de customizare a echipamentului de alpinism; pe mine, cea a mobilei de prin magazinele patriei; credeti-ma pe cuvant, cand esti relativ mare, nimic nu este mai incomod decat o "comoda".

Adevarul e ca suntem amandoi niste consumatori egocentrici, care nu inteleg de ce brandurile incearca sa imbratiseze lumea, in loc sa ne imbratziseze pe noi. Genul asta de group hug ma lasa foarte rece. When it comes to the things I use, I don't want to fit, I want to be fitted.

After some thinking and a lot of dissapointing experiences I came to the conclusion that the only decent option is to start creating your own stuff, mainly because:

1. Nobody knows you as well as you do; potentially, you are the best designer option you can count on;
2. Good design is the most cost effective form of luxury. But good design is always going to evolve in a. mass-produced or b. prohibitive price tagged products. Either way, it won't last as a means of self-expression;
3. When it comes to exclusivity, customisation should replace the price tag as a value criterion. Luxury without customization = 0; this is why people laugh when they see Bentleys driven by wealthy midgets.

So, take my advice for it: design yourself a life. As a bonus, rest assured, you will definitely make the world a better place in the process.

Bourne's Identity

Undeva intr-o statie de metrou, in Londra.

Where's my dog at?

A shy doggie is hiding under a street vendor's set, somewhere in Vama Veche.

Tabu

"[...] The new dirty magazines were out on the bookstalls near the quay - Tabu and Illusion, and the sailors were drinking beer on the pavement, an easy mark for a home made bomb. [...] "

Graham Greene, The Quiet American

Tabu, ca sa vezi...

Hidden Poetry

A room with a view

Some of you already know this, some of you don't. Big news - I left the relative comfort of my flat in Iasi for the charming view of a small room in Bucharest.

While I already miss the quiet and established life I had in Iasi, I eventually reached an important crossroad. For some mysterious reason, I decided to turn left on the autobahn, choosing the fast paced, challenging road to perdition, instead of the peaceful countryside road I used to walk for the last ten years.

Oh, well, here we go: there's one more sheep in the big city.

Grapefruit @ MNAC

Pe holul de la ultimul etaj al Muzeului National de Arta Contemporana, o prezentza familiara, semnata Grapefruit: logo-ul de la Internetics, still hanging around dupa ce locatia a gazduit editia din 2005 a festivalului...

Apropo de forme alternative de publicitate, ar fi misto daca cineva ar lipi in mod discret o eticheta cu numele lucrarii si autorul acesteia, transformand-o in exponat :)

Locuri (,) comune

Undeva pe E85 am descoperit prima mentiune toponimica a prezentei triburilor de Toyote Yaris pe pamantul patriei noastre:

denumirea saxona a acestora, "Bigsmall", s-a pastrat in forma ei romanizata in numele comunei Largutza, din judetul Bacau. Evident, elementul alogen a fost asimilat in timp de populatia de Dacii si camioane Roman, prezenta sa fiind discontinua istoric; actualii Yarisi sunt rezultatul unei migratii mult mai recente, cu caracter economic.

Window of opportunity

De ce zero

Leapsa cu broscuta (Girl Talk)

Primita de la Bradutz...


Girl Talk

- Si ce ti-a spus, fata?!
- Ca e un printz. Sa-l sarut, ca o sa se desfaca vraja si o sa fie totul bine, ca al batran nu mai are mult, ca o sa mosteneasca imparatia si o sa traim fericiti pana la adanci batraneti.
- Si tu l-ai crezut?
- Bineinteles ca nu. Si chiar daca ar fi fost, pana la urma nici printii nu mai sunt ce erau. Uita-te la cum a devenit Duda Hohenzollern...
- Da el stia cine esti?
- Nu avea nici cea mai vaga idee, tot insista sa il sarut.
- Fata, io zic sa nu fii trista. Si-a facut-o cu mana lui. Macar saruta bine?
- Al naibii de bine. A fost un sarut lung, otrava a avut timp sa ajunga pana in cortex. Se misca spasmodic cand ne-am desprins unul de celalalt. Atinse cu varful buzelor cafeaua, schimbandu-i concentratia de cianid.
- Lasa, tu, ca a fost fair. La urma urmei, putea sa fie si el un descendent al lui Mitridates VI. Daca avea imunitate, acu' era cu o femeie frumoasa, iar tu ai fi stat pe scaunul din dreapta al unui Morgan decapotabil, gonind prin serpentinele de pe Riviera. Esarfa alba, perle, ochelari a la Grace Kelly, stii, tot tacamul, chicoti Cat Woman, miscand excitata din varful pantofului...
- Da' uite ca n-a fost sa fie, ofta Poison Ivy. Asta e, n-am noroc...
- Of, tu si problemele tale cu barbatii, murmura Cat Woman, privind distrata la modelul striat al pelerinei negre ce drapa umerii unui tip musculos, aparut brusc pe trotuarul de vis-a-vis...


O dau mai departe catre Muler, cu al sau Hic Sunt Dracones si catre doamna misterioasa care scrie E's Egotism, acesti cititori ai nostri cu mult mai destepti si mai scriitori decat noi...

Rebrand100: among the winners!

Hot news: ultimele proiecte la care am lucrat in Grapefruit (Antibiotice si Transavia, la care am prestat strategie de brand, alaturi de Stefan) au fost premiate la Rebrand100 (The Merit Award). Printre membrii juriului, un columnist de la BusinessWeek, un Worldwide Brand Director de la Xerox, un Design Director de la Procter & Gamble si un Executive Creative Director de la Interbrand. Zic ca e bine!

Grape, cred ca o sa trec pe la voi sa beau sampanie din galeata! :)

The more, the merrier

Watching this in-store Ikea ad, at first sight I thought they got into a new line of business: industrial cloning for human organs. But no, the truth is so much simpler: putting aside the fact that the chosen illustration accidentally speaks about a naturally assumed dehumanizing, life-disrespecting attitude, it seems that at Ikea nobody found out yet that quintuplets are the worst nightmare of every young Romanian housewife.