Luari de pozitie

Nu stiu cum se face, dar astazi m-au tras de maneca trei exemple usor amuzante despre cum sa iti inventezi o categorie pe care sa o domini, asa cum ne-au invatzat Al Ries si Jack Trout in cartile lor. In sfarsit, probabil ca vor fi consumatori care vor accepta genul asta de pozitionare. Let us proceed.


The "After sports footwear"

In hol la mall, el, stapanul, viseaza ca a castigat raliul Paris-Dakar, privind cu jind la logo-ul pictat pe un Pajero (ce nume predestinat) pe care evident, nu si-l poate permite. Isi doreste in secret gloria lui Alain Prost, idolul generatiei sale. Vrea sa bea o bere rece dupa cursa, in blitzurile ziaristilor, si sa stopeasca fetele cu sampanie. Dar nu poate, motiv pentru care va apela la o varianta ceva mai ieftina. Pielea lui isi va lua portia de deodorant Mennen, iar gatul, gura si stomacul vor primi isotonic, chiar daca el nu a depus efort.

Laba piciorului e si ea un mic personaj, ale carui frustrari au fost modelate dupa chipul si asemanarea lui. Ea... Ea nu a primit adidasi. Nu are un vehicul decent, care sa o faca sa se simta mandra si increzatoare. Brusc, tragand cu ochiul prin gaura din pantof, descopera paleativul, protejat de lumea incojuratoare intr-un cub stralucitor de stiplex... Allez y, Alessi! ...Profita de momentul lui de neatentzie, cu dexteritatea unui caine obisnuit sa ude stalpul in cele cateva secunde in care stapanul isi cumpara de la chiosc Pro Sport, Piata Auto si Libertatea.

E un "ceva" fantastic, genul de lucru pe care il uita un borg la dusuri, cand isi face schimbul de ulei. Pana si ea accepta ca un sportiv nu poate purta o pereche de slapi obisnuiti "dupa". Dar lucrurile sunt duse un nivel mai departe - vag, nu prea intelege ea ce e cu the tech style...

Sa explicam totusi.

Paradoxal, design sells more than tech, and tech sells more than sex. Simptom al castrarii, XXI century style.

Precum una dintre acele arme necavaleresti (pusca, submarinul, mitraliera - Gatling era doctor, apropo), tehnologia ia insidios locul performantei fizice, chiar si in sport. Chiar si la nivel de iluzie. And it all starts with the soft underbelly - recuperarea post efort sportiv, care nu e chiar acelasi lucru cu sportul, nu!? Este elementul complementar acestuia. E o stiinta. Trebuie sa acceptati asta.

Doar ca aceste lucruri nu ar trebui spuse, iti bati joc de public daca o faci. Ele ar trebui exploatate mult mai subtil. Facute, nu comunicate. E ca si cum in mijlocul revolutiei industriale, ai avea tupeul sa le vinzi ceasuri muncitorilor chartisti la iesirea din sectie, dupa ce au sabotat la plecare masinile care ii transformau in someri. O dovada de hutzpah. Vinzi sau iei bataie.

Evident, sunt unul din aia care ar fi administrat bataia. Sportivul nu ar trebui sa stie ca e asistat tehnic, e parte a iluziei pe care o cumpara. Uite de aia am ajuns sa urasc oamenii si brandurile pentru care genul asta de pozitionare functioneaza. Putina subtilitate, la dracu.

Ma enervatzi.

Unul din lucrurile pe care nu voiam sa mi le aduc aminte despre mine e ca imi cumpar ghete Caterpillar (extensie de brand) pentru ca ma fac sa ma simt rezistent si reliable, ca un buldozer american. To make matter even worse, exact cam din aceleasi motive isi cumparau neonazistii ghete Doc Martin's - credeau ca o sa dureze 1000 de ani, precum Reich-ul german. Metoda e de fapt aceeasi, chiar daca packagingul/identitatea de brand/ideologia se schimba. Asa se vand iluziile.

Uite de aia dati voi banii aiurea pe lucruri, pentru ca sunteti dispusi sa ascultati pe unii cum filosofeaza in jurul unei perechi de shlapi.


The "Meteo Thriller"

O sa citez din descrierea furnizata de editura... "Apocalipsul negru este al doilea meteo thriller scris de expertul italian în meteorologie Alessio Grosso."

Cine sunt acesti oameni care citesc meteo thrillere, stau si ma intreb. Or fi ei acei studenti la geografie care dispar in negura din spatele birourilor, in agentiile de turism?

Sunt cei care asteapta apocalipsa si se plictisesc in salile ei de asteptare? Sau poate primii membri ai filialei romane a Cercului micilor vanatori de tornade, creat de un tip de la Discovery, care nu stia sa puna Romania pe harta, dar stia ca Budapesta e capitala ei.

Ei bine, traim intr-adevar vremuri bizare, iar semnul cel mai clar nu e schimbarea climaterica, ci faptul ca poti pune un descriptor de genul asta pe o carte si ea se va vinde mai bine. Cu un succes real, care te va convinge ca trebuie sa scrii o continuare.

Cat despre subiect, what can I say... "In aceasta lucrare, intr-un peisaj de sfarşit de lume, o curajoasa echipa de reporteri de televiziune, (sic) strabate Europa si Statele Unite pentru a descoperi de ce a innebunit natura. In drumul lor, temerarii reporteri intalnesc furtuni, valuri ucigatoare de caldura, seceta, invazii de insecte si alte fenomene naturale distrugatoare."

Fighting the evil, with their mighty microphones. La fel de bine, putea fi vorba de un grup de lacatusi din Brasov care vor sa castige turneul de la Wimblendon... No, wait. Astea ar fi memoriile lui Nastase si Tiriac. Eh, aproape ca se poate, vorba unui prieten.

Oricum, incepe sa mi se faca dor de anii aia in care vremea era subiect de discutie banala, cand te intersectai cu vecinul de la trei.


The "Nu Jazz, Funky Bossa Nova & Lazy Trip Hip" thing











Sunt misto, am peste 18 ani si ma cred putin artist (nu sunt, "ma cred"), imi place muzica buna, therefore ma voi duce joi la acest eveniment, cu atat mai mult cu cat am invitatzie. De fapt, ma apropii vertiginos de 30, pe vremea mea a distorsiona lucrurile era un lucru nasol, iar despre trip-hop stiau o mana de oameni.

Ma duc sa vad cat de tare se esentializeaza sabloanele, in materie de lifestyle si muzica. What the hack is this "nu jazz, lazy trip hop & funky bossa nova" thing? Probabil niste sub categorii in care fratzii electrici si invitatii lor vor fi, evident, cei mai tari din Romania...