Trezirea din vis

Zbor spre Paris, low-cost. Adorm inghesuit, mecanica complicata a aripii lasand loc unui altfel de zbor, mai lin. Fluturi, inotand incet in marea de intuneric, departe de insule...

Suntem foarte vulnerabili acum, la iesirea din crisalida...

Sunt trezit de gingle-ul interfonului.

-Doamnelor si domnilor, va vorbeste capitanul Dumitrescu. Am astazi rara ocazie de a folosi unul dintre privilegiile de care se bucura capitanii de vase si aeronave: acela de a oficia casatorii la bord...

Undeva in partea din fata, doi oameni isi unesc destinele, la 10.000 de metri altitudine. Ma topesc induiosat in sampania din paharul de plastic, impreuna cu piscotul. Inainte de a fi un comunicator, sunt un dobitoc batran si sentimental, iar brandingul este despre experiente memorabile.

"E adevarul palida zapada, sau fluture al carui vierme sunt?"

Ce importanta are, pana la urma? Ce rost au aceste intrebari? E gresit sa te intrebi daca trebuie sa crezi sau nu. Povestile trebuie traite, precum senzatia zborului.

"Parul tau, explodand ca sampania, il bea vantul mirarii din sud
O sa te duc acolo cu sania, sau calare pe un flutur mamut."

E iarna la Paris. E suficient. Iar asta a fost un zbor despre care imi voi aduce aminte.

.

Astazi e 1 ianuarie. Ziua mea, domnilor, iar sticla de sampanie primita de la A. anul trecut (multumesc, prietene) tocmai s-a terminat, alaturi de un Cohiba Robusto Extra. Si clatitele, clatitele sunt absolut incredibile...