Ciudat cum, imbracandu-te in Mos Craciun pentru niste copii, simtzi dupa un an ca ai un anume gen de responsabilitate fata de ei. Ieri, vazandu-l din masina pe unul dintre pustii in cauza, de mana cu taica-su, am simtit nevoia imperioasa sa opresc, sa intorc si sa impart cu el jumatatea de ciocolata primita de la I.
Are undeva in jur de 4-5 ani. Da foarte serios mana cu mine, imitandu-si parintele, dar neintelegand prea bine cine sunt.
-Vrei ciocolata?, ii spun...
- Ce fel de ciocolata e? ma intreaba el privind-o vag interesat.
- Poiana.
- Ah, nu. Mie nu imi place Poiana!, imi raspunde foarte hotarat.
La care taica-su, om din bransa, imi raspunde oftand:
Are undeva in jur de 4-5 ani. Da foarte serios mana cu mine, imitandu-si parintele, dar neintelegand prea bine cine sunt.
-Vrei ciocolata?, ii spun...
- Ce fel de ciocolata e? ma intreaba el privind-o vag interesat.
- Poiana.
- Ah, nu. Mie nu imi place Poiana!, imi raspunde foarte hotarat.
La care taica-su, om din bransa, imi raspunde oftand:
- Ce sa ii faci, branding-ul...
No comments:
Post a Comment