Alberto Korda

E ciudat cum se leaga lucrurile. In ultima vreme nu prea dorm din cauza unei povesti complicate cu marci, istorie, proprietate intelectuala si multa frustrare. Pe langa asta, tocmai am vazut documentarul lui Wim Wenders despre "Buena Vista Social Club"; initial, voiam sa va scriu o poveste despre decentza, o punga albastra si o camasa portocalie - povestea lui Ruben Gonzales, un pianist cubanez care imi este foarte drag. O voi face altadata.

Povestea de astazi este despre un personaj obscur care deschide documentarul, comentand anonim cateva fotografii de epoca, un personaj a carui voce se pierde in acordurile de inceput ale concertului de la Amsterdam.



Imaginea lui mi-a staruit in minte, cu aerul acela vag familiar al lucrurilor care vor sa capete un nume. Astazi, uitandu-ma pe Flikr, am dat intamplator peste aceasta fotografie a sa. Brusc, am inteles. E fotografia unui om a carui poveste o stiu.

Alberto Korda.

fotografie de Marco Mancini

E o istorie veche - in 5 martie 1960 exploda in portul Havanei un vas care transporta arme si explozibil pentru noul guvern cubanez. Era "La Coubre", sub pavilion belgian, care lasa in urma sa doua natiuni indoliate si 136 de cadavre. Printre invitatii de onoare, nume precum Simone de Beauvoir si Jean-Paul Sartre, subiectul postului trecut.

Prin multimea de ziaristii acreditati la funeraliile ce au urmat acestui nefericit eveniment, isi facea loc si Alberto "Korda" Gutierrez, fotograf al ziarului "Revolution". Brusc, in timp ce Fidel tinea unul din discursurile sale interminabile, apare pe scena Che Guevara. Instinctul de fotograf il face pe Korda sa il ia pe Che in vizorul camerei; reuseste sa ii faca doua fotografii inainte ca acesta sa se intoarca la fel de brusc si sa dispara.

In propria sa camera obscura, Korda mareste, pe langa alte fotografii, si imaginile cu Che. Redactorul de la "Revolution" alege bineinteles cateva imagini cu Castro si ii inapoiaza restul. Korda pastreaza fotografiile cu Che, pe care le pune pe peretii garsonierei sale din Havana.

In 1967 ele inca mai erau acolo , ingalbenite de fumul tigarilor de foi, cand la usa lui Korda a batut un vizitator ciudat. Persoana nu s-a prezentat, in schimb i-a prezentat acestuia o scrisoare de recomandare din partea unui inalt oficial cubanez care il ruga pe Korda sa il ajute pe detinator in incercarea sa de a gasi o fotografie de calitate cu Che. Korda a aratat spre perete si i-a spus: "aceasta este cea mai buna fotografie a lui Che pe care am facut-o vreodata". Vizitatorul a fost de acord si a cerut doua copii ale acelei fotografii, pe care le-a si primit a doua zi. "Cat ma costa?", a fost intrebat Korda. "Pentru un prieten al Revolutiei, sunt gratis", a replicat acesta.

Ce nu stia insa Korda era ca vizitatorul sau nu era altul decat editorul italian Giangiacomo Feltrinelli, faimos in Europa pentru ca reusise sa scoata pe ascuns din Uniunea Sovietica manuscrisul romanului "Dr. Jivago" al lui Boris Pasternak (intamplator, prima carte editata de catre acesta a fost volumul de memorii al lui Jawaharlal Nehru, care a zabovit mult timp prin mainile mele inainte de a fi daruit amicei mele D.; ironia soartei, tot el a editat "Ghepardul" lui Lampedusa, M. :) .

Feltrinelli venea in Cuba direct din Bolivia, unde incercase sa negocieze eliberarea francezului Regis Debray, membru al grupului lui Che, capturat de autoritatile boliviene. Stiind de la acesta ca Che este liderul gherilei boliviene si ca finalul acesteia ar putea fi aproape, Feltrinelli s-a gandit ca eventualul prizonierat sau chiar moartea argentinianului ar putea genera interes si in consecinta profit.

Asa cum am aflat cu totii dupa declasificarea dosarului sau, Che a fost impuscat. Nici nu a apucat sa i se raceasca bine cadavrul, ca lumea se si umpluse cu postere facute dupa fotografia lui Korda, dar cu copyright Feltrinelli. In jumatate de an, Feltrinelli a vandut peste 2.ooo.ooo de postere. In timp, imaginea s-a raspandit, devenind probabil cea mai reprodusa fotografie din istorie.

Evident, Korda nu a primit niciodata drepturi de autor de pe urma fotografiei sale, dintr-un motiv simplu. Cuba nu a semnat niciodata conventia de la Berna, pentru ca Fidel Castro era alergic la ideea de proprietate intelectuala - un rahat imperialist, in opinia acestuia.