Monologuri absurde

Ma trezeste setea, in linistea noptii. Ochii, nedumeriti, incearca sa se agatze de repere. Privirea aluneca pe peretzi, sfarshind inevitabil in intunericul din papucii de casa.

Sete. Ti-e sete. Cola, in frigider.

Pe jumatate adormit, las corpul sa ma duca spre bucatarie, asa cum caii isi duc acasa carutzasul beat. Deschid usa metalica cu un gest exact, indelung exersat. Stilul smuls.

Si daca baiatul ala, Karate Kid, s-ar fi apucat de haltere in loc de arte martiale? Evident, l-ar fi pus maestrul sa deschida usi de frigider, in loc sa frece geamuri.

Lumina ma invaluie, rece si discreta. Pavlov. O epifanie. Sau poate amandoua.

Indiana Jones, gasind in chivot un dublu cheeseburger. The Golden Arch.

Lichidul incepe sa se grabeasca, alunecand pe nuantzele de acid ca pe-o coaja de banana. Brusc, din stanga apare un gand care ruleaza constant, facandu-i cu mana, in timp ce el isi agita caraghios bratele, incercand sa-si mentina echilibrul.

Eh, era un tanar din partida wahabista...