Horeca

Laurentiu, Arte Cafe/Casa Kogalniceanu

"- Buna ziua, Laurentiu!
- Bine ati revenit. Cum a fost week endul?, ma saluta chelnerul meu preferat.
- Excelent, prietene. In Bucuresti mirosea a toamna. Prieteni, intr-o ceainarie. Am haladuit prin Lipscani, am fost noaptea undeva pe strada Mantuleasa... Din pacate nu voi consuma alcool in seara asta. Mai am de lucru si oricat de putin ar fi, m-ar enerva ideea ca imi bantuie prin sange. Cred ca o sa vreau o ciocolata calda, da' sa nu ma urati.

Paranteza. Barmanii urasc ciocolata calda, precum si pe clientii care cer asa ceva. This is no challenge for them. Se simt ca in acel clip de la Zapp, in care unui stilist care voia sa tunda sauvage clientul ii spune sa il ia pierdut la spate. Inutili.

- Bine, dar sa stiti ca nu o sa ii spun lui Vlad (barmanul) ca e comanda dvs., pentru ca o sa se sperie ca ati patit ceva.
- In aceasta biserica a alcoolului, in care eu aveam o strana... ii spun, oftand melancolic
- Stiu... ma completeaza Laurentiu, zambind intelegator. Ati ajuns sa cantati la cor."


Sadik, Warda/"Fasia Gaza"

Intotdeauna l-am banuit pe Sadik ca este un geniu al comunicarii. E un irakian mustacios si zambitor, intre doua varste. Tine o shaormarie sordida pe numele ei Warda ("Trandafirul", in araba) in ceea ce iesenii numesc "Fasia Gaza" - zona din spatele Facultatii de Farmacie si Medicina, pe Independentei. Aici si-au deschis afaceri cativa arabi, fosti studenti medicinisti, si brusc strada a inceput sa arate a Orient Mijlociu.

In mod cert, e un loc al contrastelor.

Ai cateva motive sa revii: vinde cateva specialitati arabe, pe care le face foarte bine. Sosurile sunt excelente. Omul pastreaza o relatie personala cu clientii, pe care ii intampina intotdeauna.

Pe de alta parte, locul este insa inspaimantator de kitschios. Gresia de pe jos si-ar gasi locul intr-o baie de benzinarie socialista din '80. De sub lambriurile ieftine tasneste un tapet imitatie de mamura, in timp ce in zona de preluare a comenzilor troneaza o "lava lamp" ingrozitoare.

Brusc, realizezi ca exista un motiv pentru care desi isi permite, Sadik nu renoveaza locul. Aceasta combinatie de contraste are pana la urma un scop - Warda nu este un loc in care sa iti doresti sa ramai. Aici kitsch ul este un efect studiat. Nu e unul dintre acele locuri fashionable, unde domnisoarele lancezesc cu orele in fata unui frape, unde lumea se duce pentru a vedea si a fi vazuta. Ai venit, ai mancat, ai plecat, iar asta inseamna probabil undeva intre 30%-50% mai mult profit pentru Sadik.

Si daca inca mai aveti dubii despre subtilitatile de comunicator care se ascund in acest om, iata si cireasa de pe tort - pe un perete, deasupra unei intrari, dispuse simetric si inramate identic, exista doua tablouri:

In dreapta, un citat din Coran, in araba. In stanga, o stereograma de mari dimensiuni, cu pinguini.