A featured guest

Cum nimic nu se intampla cu blogul meu lately din lipsa de timp si de energie, lasam prietenii sa vorbeasca. Featured guest: Razvan.

BEST THINGS IN LIFE ARE FREE (from yourself)

Si pentru ca ne plac paradoxurile fara sa stim prea bine asta, va aduc unul odata cu titlul scris cu majuscule de mai sus. Consumatori inraiti si designeri priceputi ai propriilor ego-uri, noi, oamenii de zi cu zi, oameni plini de griji inexistente si fericiti la suprafata, uitam cu brio ceea ce viata ne da pe sub mana, gratis: dragostea.

Cu o melodie antrenanta in minte si cu mainile in buzunar, totul e asa de simplu si plin de sens. Este asa cum visam ca va fi, atunci cand eram copii. Desenele animate si sfaturile parintilor erau atat de optimiste in majoritatea cazurilor, incat nu-ti trebuia prea mult sa intelegi ca lumea este ceea ce iti faci, nu ceea ce ti se da. In nici un caz ceea ce poti cumpara cu pachetele de hartie colorata. Daca ai jucat Monopoly si ti-a placut, ar trebui sa stii ca este doar un joc, iar hartiutele pe care le-ai tot schimbat cu partenerii de joc nu au nici o legatura cu ce-ti va rezerva viata de adult. Amuzant si pe jumatate trist, fapul ca nu te poti gandi pentru mai mult de cateva minute in cel mai optimist fel la un lucru, lasa loc unei depresii generale. Pentru ca nu reusim sa ne copiem decat defectele, restul lucrurilor bune ce au venit odata cu bucata de carne numita corp se vor ingropa mai mult in fizica noastra decat in metafizica. Lucrurile citite, vazute si bine simtite se pun pe raftul exceptiilor si se sterg periodic de praful ignorantei. Optional. Le poti lasa sa pluteasca asemeni unor baloane de sapun. E tulburator sa stii ca iti place sa le vezi doar pentru momentul in care vor disparea cu un zgomot slab. Ne plac lucrurile frumoase pentru ca stim predispozitia lor pentru uitare si moarte? Intreb fara motiv, stiu raspunsuri si nu ma voi schimba asa de usor precum ati putea crede pentru o secunda. Asemeni voua, imi ling ranile cu o placere bolnava. Astept viata pe care o am deja. Rad de voi si stiu ca nu sunt mai norocos. Va invidiez pentru consecventa cu care ignorati asa de bine orice v-ar putea trezi sufletul la viata. Nu sunt mai bun ca voi, n-as vrea sa fiu nici mai rau, doar ca inconsistenta zbaterii mele imi lasa cel mai amar gust.

Stiu sa iubesc mai bine decat sa respir. Astmul imi permite sa spun asta pe buna dreptate. Stiu sa desenez mai bine decat sa imi leg sireturile, alerg mai repede decat orice decizie luata la sfarsit de saptamana… Stop! Sa o luam de la capat: lasa-mi cuvintele sa alunece in golul lor, caci doar tu poti insufleti ceea ce unii numesc “tu”, alearga departe de lucruri scrise si depresii instant... chiar daca sunt gratis. Nimic de aici nu poate fi mai nou decat tine.