Two smoking barrels

Acum cateva zile, unul din acele rare momente de bucurie. Imi suna telefonul, sunt cei de la TTI, au reusit sa onoreze o comanda speciala facuta de mine cu o luna in urma: 10 pachete de Handelsgold no. 154 si 10 de Hunor Szivar. De negasit in Iasi, distribuite foarte rar in Romania. Sincer, nu credam ca o sa mai aud vreodata de povestea asta, imi luasem gandul de la ele.

Stiti ce sunt tzigarile de foi? Inductori emotionali, cel putin pentru mine. Fumezi intr-o dimineatza un Handelsgold no. 154 si automat undeva in tine se aude "Where flamingos fly", a Mariei Raducanu. E uimitor cat de usor se asociaza lucrurile. Aproape mecanic. Fum albastru, Raducanu, uneori dimineti linistite.

Ca pozitionare, in mintea mea de consumator, Handelsgold-ul no. 154 inseamna clasa-de-mijloc-care-traieste-bine, nostalgica-totusi-dupa-coloniile-din-Indiile-de vest. Inseamna bun simt, confort neostentativ. Inseamna Tzarile de Jos. Le-am descoperit intai trabucurile, No. 1. classic si No. 301, apoi pachetele negre si lucioase care ascund cate 10 cigarillos. Vorbesc prostii, intai a fost acel pachet de tutun...

Intamplare.

Venit acasa in B., ma opreste pe strada un personaj foarte interesant, un interlop negricios, la care uneori mai schimbam valuta. Genul in a carui casa exista o mica pestera a lui Ali Baba, plina cu electronica, haine si alte lucruri "achizitionate" de o duzina de colegi de breasla de prin Belgia, Olanda, Germania.

"Buna... Nu e cumva ziua ta in perioada asta?"
"Ba da, peste trei zile."
"Treci pe la mine diseara, am ceva pentru tine."

Curios, il vizitez. Discutam, imi arata noua "colectzie". La un moment dat imi spune: "stai o clipa". Se duce, cauta in torpedoul unei masini parcate in curte si se intoarce tinand ceva in mana. "Tocmai mi-au adus baietii masina asta, uite ce am gasit in torpedou :) M-am gandit sa ti le dau tie...La multi ani!".

In mainile sale, o pipa si un pachet de tutun Handelsgold.
Potlach-ul, darul in tutun al indienilor nord americani.

...

Hunorul, celelalte tzigari de foi preferate ale mele, sunt din perioada mea proletara. Sunt tzigari-de-foi-unguresti-ieftine-cinstite-tari-si-fara-pretentii. Tzigara de foi a zidarului care a reusit sa isi faca o afacere in constructii si descopera brusc micile placeri ale vietzii. A micului antreprenor, care incepe sa gandeasca constructiv. O tigara de foi care miroase a inceputuri si a entuziasm. Genul care o gaseai pe jumatate fumata, intre dintzii unui sef de tura, la etajul 25 al unui Empire State Building aflat in constructie ... " Don't have any? Make one, god dammit! ". Genul de tzigari de foi fumate in timp ce se construia America.

Intamplare.

In perioada in care mai gaseam Hunor in Iasi, existau doua locatii de unde puteam sa cumpar asa ceva. Una foarte aproape de locul meu de munca si o a doua pe care o mai vizitam uneori, cat sa le amintesc ca exist. Cobor din birou, intru in prima tutungerie:

"Un pachet de Hunor, va rog."
"Sa stiti ca nu mai avem, dvs. l-ati luat pe ultimul si nu ne-au mai aprovizionat saptamana asta."
"Pai ma pierdeti de client, ce facem :)"
"Rezolvam noi cumva, stati linistit. Treceti pe la noi peste vreo doua ore."

Ies, ajung din nou birou, cand - imi suna telefonul. Era vanzatoarea de la tutungeria numarul doi: "Stiti, ne-au sunat cei de la tutungeria unu. Ne-au rugat sa le dam la schimb cu altceva cateva pachete de Hunor, avem voie sa dam din rezerva dvs.?"

Eram singurul fumator de Hunor din Iasi.
Uite de aia le lipseste romanilor spiritul antreprenorial. Nu fumeaza ce trebuie.

Divertisment & Istorie

Astazi ne luam zi libera si facem educatie, chestiune foarte necesara unui comunicator.

O sa avem putin divertisment de la Wulff Morgenthaler, o echipa de caricaturisti danezi foarte dragi mie. Daily strips, mult absurd, nu au tabu-uri, pregatiti-va pentru ce e mai rau :)

Nu in ultimul rand, o sa ne aruncam ochii pe o expozitie interactiva despre viata si cariera lui Winston Churchill, cu un accent pe relatia sa cu Statele Unite - "Churchill and the Great Republic".

Context & comunicare

Pe Intercontinental, o reclama uriasa la un restaurant cu nume aberant: "Madrigal Steak House". Ce au in comun coralele si cowboy-ii? Poate doar pe baietii de cor, daca ar fi sa ne luam dupa un film recent.

Atributul asta mergea cel mult la vinuri, domnilor. In rest, lectie de viata: exista oameni si lucruri carora chiar nu ai cum sa le atasezi adjectivul "sofisticat".

...

Cautand niste tigari de foi pentru drumul de noapte, descoper in interiorul pachetului un slogan despre care mi-a fost foarte greu sa decid daca e ingrozitor de prost sau genial de absurd:

"Hapiness is a cigar called Hamlet".

A decis contextul. Datorita unui packaging modest, dar curatzel, ii poti banui de subtilitate.

...

Azi-noapte ascultam romante evreiesti in timp ce sofam vesel pe ruta Bucuresti - Iasi, dupa un week-end mai mult decat agitat. Trec pe langa un indicator si citesc foarte distinct - "Liban". Franez, marsarier, ma uit din nou. Probabil ca cineva a schimbat foarte repede indicatorul, pentru acum scria pe el "Lehliu". Too much klezmer, I tell you.

Ma intreb ce asculta I. la Petrosani, cand citind inscriptia de pe cosul de fum al minei Livezeni, a iesit Venezuela. Probabil ca pe mine, certandu-ma la doi metri mai incolo cu cineva, precum Chavez cu americanii.

Oricum, asta e nimic in comparatzie cu ce mi s-a intamplat sofand pe aceeasi ruta, tot noaptea, tot in conditii de nesomn si stres acctentuat: trecand pe langa indicatorul cu numele comunei "Vanatorii mari" am avut senzatia ca vad langa el un masai cu sulitza si scut, la lumina farurilor.

Why did the chicken cross the road?

Privind spoturile Uniunii Crescatorilor de Pasari din Romania ("Strada" si "Circul"), mi-am adus fara sa vreau aminte de aceasta gluma, foarte populara in spatiul american. Si nu doar datorita numelui, ci si datorita faptului ca cele cateva zeci de variante de raspuns imaginate in peste 50 de ani vorbesc mai mult despre autorii reali sau presupusi, decat despre puiul in cauza.

Karl Marx, de exemplu, ar fi raspuns ca e o chestiune inevitabila istoric. Kant ar fi spus ca puiul, ca fiinta autonoma, si-a folosit liberul arbitru si a ales sa traverseze. Una peste alta, mie mi-a placut raspunsul neaos american: the chicken crossed the street because he had to.

E o non-gluma, dar tocmai asta o face amuzanta. E in acelasi timp un raspuns cat se poate de serios, care vorbeste despre spiritul american: cand ai in fata o situatie potential periculoasa, trateaz-o ca pe o oportunitate si fa ceea ce trebuie sa faci pentru a ajunge in siguranta si eventual profitabil acolo unde trebuie sa ajungi.

Ajunsi la o rascruce de drumuri, crescatorii romani de pui s-au gandit si ei la un raspuns. Din pacate, spre deosebire de americani, au ales varianta lui balcanica: in opinia lor, puiul a trecut strada ca sa ne radem (pe noi, ne, ni). Si de data asta, in loc sa facem ceea ce ar fi trebuit sa facem, precum americanii, ne-am ras cu totii. Si agentia, si clientul si consumatorul, ba chiar si critica de specialitate.

Don't get me wrong, imi place absurdul - e un hovercraft care se deplaseaza rapid, ricosand pe un ocean de prostie, stropit de picaturi de inteligentza. In comunicare insa, e un joc periculos. Lasa vasul sa se scufunde prea tare, and it will drag along, absurdul va trece de la voluntar la involuntar. Ajungi sa te razi, cand trebuia sa razi.

Din pacate, se pare ca spotul Transavia a lansat un nou trend in domeniu.


Web

http://www.fengpui.ro/

Situl a fost facut de Webstyler. E reusit estetic, relativ bine desenat. Mecanica comunicarii este in schimb una defectuoasa, dialogurile intre "puicutze" relativ anoste si nefolositoare. Deduc din printuri ca mesajul comunicat ar fi trebuit sa fie "Puiul gatit nu iti face rau". Daca am pune la final clasica intrebare: "Ei copii, ce am invatzat noi astazi?" raspunsul e destul de sec in acest caz: "Puiul poate fi pregatit pentru preparare in vreo 4 feluri." Atat.


Print





Ambele executii spun ceea ce ar fi trebuit sa spuna, desi au atasate niste mesaje colaterale cumva nu tocmai necesare. Este cel mai bine construit element al campaniei, dar foarte probabil si cel mai putin vizibil.

Dintre elementele mai putin dezirabile, cel mai pregnant mi se pare ideea existentei totusi a unui risc potential, care transpira din context: barele custii, faptul ca a-ti baga capul in gura unui animal periculos este o chestie spectaculoasa tocmai pentru ca e foarte riscanta, iar dresorul e un tip special pregatit pentru sportul asta, care isi asuma riscul. Contextul spune "exceptie", nu "regula".

In plus in executia cu menajeria, exista sansa sa interpretezi lucrurile un pic altfel: Puiul arata ca un animal nefericit, daca nu bolnav. Arata ca si cum nu ar vrea, sau nu s-ar putea ridica din loc. Faptul ca nu e interesat de mana intinsa printre gratii, ca are apa trasa aproape, toate sugereaza mai degraba statism, tristetze si apatie. Inclusiv copilul pare a se afla acolo din compasiune pentru "animal". Faptul ca "se uita" unul la altul mai atenueaza din senzatie. Pe de alta parte nu se ating, caz in care ar fi trebuit creata senzatia de miscare. Ar fi trebuit creat un contrapunct. Apa plasata nu langa pui, ci undeva mai in spate, langa un culcus abia parasit si cu un pui la jumatatea drumului intre el si copil, eventual.

In extenso, chiar ideea ca circul inseamna iluzie, iesire din cotidian, scade din valoare unui mesaj care ar fi trebuit sa spuna ca sistemul functioneaza in 100% din cazuri.

Spot TV

Strada
Client Service Director: Mirela Angelescu
Group Account Director: Ramona Sima
Account Manager: Teodor Cucu


Circul
Creative Director: Emilian Arsenoaiei
Copywriter: Corina Bacanu
Art Director: Theodor Sandu

Tehnic, la nivel de copy, in 2 fraze intalnesti afirmatii categorice (niciodata, dintotdeauna...), verbe impersonale (se stie dintotdeauna ca), confuzie intre cauza si efect - puiul biosecurizat nu prezinta nici un risc ("De ce? O sa va arat...") pentru ca daca lovesti o batrana in cap cu el, scoate un zgomot amuzant si ricoseaza ca si cum ar fi o minge de cauciuc, in timp ce ea, batrana, desi are un mic recul, nu pare a fi foarte impresionata de efect.

Mai intalnesti un bucatar care face nu doar afirmatii demne de un doctor veterinar ("puiul biosecurizat nu prezinta nici un pericol"), ci si niste experimente amuzante pe consumatori. Genul care pune mana direct pe carne, desi ti-o prezinta pe un suport mobil si isi poarta mandru boneta si halatul. Genul fara manusi.

E consumatorul batut in cap? Da. La propriu, dar si la figurat. Cam asta sugereaza spotul. Ca de fapt, problema nu e la ferme, ci la o categorie de consumatori cam ipohondri de care noi, ceilalti, consumatorii misto ar trebui "sa ne radem". Sunt batranele trecute, smochinite, nasoale, care inca se mai rujeaza si isi vopsesc parul rosu in sperantza ca fantoma ofitzerului care le curta in '40 se va intoarce la ele, sa le invite la vals in Marele Salon.

Problema mea este ca m-am cam saturat sa fiu luat la misto, ca si consumator. Cred ca de data asta o sa ma duc in grupul celalalt, si o sa fiu nashpa pana la capat. Cred ca o sa ma deghizez in bunic (ca tot am vocatzie) sau in Mihail, caine de de circ si o sa ma duc la bucatarul asta vesel sa il intreb, la finele campaniei:

Si eu, daca vreau sa vad niste argumente reale in favoarea fermelor biosecurizate, sau sa invatz ceva mai multe despre puii astia minune care reusesc sa fie femei frumoase pe web, animale de circ in print si mingi de tenis in clipuri, unde ar trebui sa ma uit?

Brandcamp

My ex-employer, Grapefruit, va organiza in 22-23 noiembrie "Brandcamp", un eveniment destinat unei mai bune educari a pietei in legatura cu procesul de branding.

BrandCamp — Focus on the Branding Process is the first in a series of branding events, responding to the increasing interest and importance of this profession. The participants will be given the chance to share in on the various views on the branding process of marketers, advertisers, brand strategists and designers, both client and agency-side.

Printre invitatzi, Ollins, Tony Spaeth si Alina Wheeler. Ollins o sa isi prezinte probabil cartea, si nu e din punctul meu de vedere un point of interest, e doar un nume pe afis. Eu unul m-as duce probabil pentru Tony Spaeth, pe care il stiti de pe identityworks.com, un consultant care am ajuns sa il pretuiesc pentru analizele sale pe identitate vizuala. Alina Wheeler e inca un wildcard ca si speaker, in ciuda unui credential bine pus la punct. Sunt totusi sanse mari sa merite. Marturisesc ca nu i-am citit cartzile, insa era foarte laudata pe la noi prin batatura. Nu prea inteleg ce cauta pe aici tipul de la MIT, pare usor ratacit.

Atractia sunt in schimb workshopurile cu tipii de la Landor si de la Karakter. Karakter sunt cei care au creat noul brand Novartis, dupa fuziunea din 1996 intre Sandoz si Ciba-Geigy. Landor, nu va mai spun cine sunt. Sunt istorie in domeniul asta.

Una peste alta cam mult design grafic, cam putina strategie. Grapefruit, un program ceva mai clar al evenimentului si o scurta descriere a sesiunilor, please?

Wor(l)d War III

Cateva exemple de figuri de stil folosite in retorica nord-coreeana, cumva interesante in contextul politic actual. Nu de alta, dar in anii urmatori s-ar putea sa le citim pe rachete, fara sa avem nevoie de ochelarii de apropiere.

Becali, marca inregistrata

Gigi Becali si-a inregistrat numele ca marca pentru 45 de clase de produse si servicii, all over the Nice classification system. Conform declaratiilor proprietarului, "aceasta marca nu va fi pusa decat pe lucruri mari. Banca Becali, televiziunea Becali, ziarul Becali, medicamentele Becali". Una peste alta, nu e o miscare chiar prost gandita. Sunt absolut sigur ca branza care i-ar purta numele s-ar vinde foarte bine, dupa cum si tricotajele din lana.

Ultimul cartus

Industria creativa de peste Prut reuseste in ultima vreme sa ma surprinda in mod placut.

Prima chestie, s-au miscat mai repede decat noi la capitolul branding de tara. Si rezultatul e chiar decent, avand in vedere constrangerile. A doua chestie, in Chisinau, spre deosebire de Bucuresti, exista o agentie dedicata consultantei pe naming - Phenomena. Nu sunt straluciti, dar sunt din nou inaintea noastra. A treia chestie: din cand in cand, vezi iesind din mainile unor oameni de acolo niste lucruri cat se poate de decente, precum website-ul Intreprinderii de Stat "Cartus". Nothing fancy, just a good example of old school style. Textul mai trebuie corectat si pe alocuri rescris, mai sunt niste linkuri care duc aiurea. Oricum, estetic vorbind, e ok. Bravo Kinetik.

Gata, promit, asta a fost ultimul cartus. Problema mea e ca traiesc la marginea imperiului, unde inevitabil, ajungi sa discuti despre cai, caini si arme.

Nostalgia

Which kind of reminds me...

În anul 1678, medicul elvetian J.J. Harder din Basel propunea breslei sale un nou termen - Heimatweh, cuvînt format din Heim = camin, vatra, patrie si Weh = durere, suferinta, boala. Cuvantul apare pentru prima data in lucrarea intitulata: „Dissertatio de Nostalgia oder Heimweh oder Heimatsucht” (boala, obsesie a dorului de patrie), rezultat al observatiilor sale profesionale asupra mercenarilor elvetieni, angajati in razboaie pe tot cuprinsul batranei Europe.

In romaneste, nostalgie. Definitie de dictionar psihiatric:

"Aside from the common meaning of dwelling on the past, nostalgia is also a dated psychiatric term often applied to soldiers suffering exogenous anxiety or combat fatigue leading to obsessions of returning home. Symptoms included extreme apathy, an inability to concentrate, excessive physical fatigue, an unwillingness to eat or drink leading at times to anorexia, a feeling of isolation and total frustration leading to a general inability to function."