If you ever wonder what to do to help a creative team unleash the kids within, the answer is simple: give them a brief from Skittles, aka “The icon of unpredictability”. Let them drool for a moment over the prizes stacked into the shop’s window, then set them loose.
You’ll see. There’s nothing like a horde of kids ransacking a candy store.
You know kids, they love topping as much as they love a tough jawbreaker. So the natural question after seeing what others have done for Skittles was: how can we top this? Is there a better way to let people interact with a brand that uses a rainbow as its brand character?
Well of course there is, we’ve said: we’ll let them talk to it. So we’ve stacked an award winning Artificial Intelligence technology behind the rainbow, molded its personality after the brand’s persona and made it learn Romanian in less than one month.
We’ve considered 12 AI engines, improved them with several tens of thousands of code lines in AIML, wrote 44.000 dialogue lines and made some AI history in the process by pushing a little bit further the model and the mechanics of verbal interaction.
As far as we've searched, it's probably a first in the history of commercial communication. Worldwide.
So with no further introduction :), meet our Facebook interfaced, diurn cycle fitted, interaction packed little absurd universe. Here it comes: skittles.ro.
Inainte de toate, o intrebare: cum naiba poti sa pui stampila "manifest" peste un text care e in esenta conservator si care lupta pentru pastrarea unui model nascut in anii '60-'70? Sa ii lasam pe progresisti sa scrie manifeste, nostalgia nu ajuta aici.
In al doilea rand, in ciuda titlului, nu avem in fata un manifest, ci o jalba. Ea propune o concluzie vaga (meseria asta involueaza), dar nu ofera o solutie sau un clear path of action (cum fac in genere manifestele) si nici nu prea explica de ce se intampla concluzia respectiva.
Cele zece "argumente" care sustin concluzia nu sunt argumente. Un argument are o premisa si o concluzie, unite de o relatie cauzala clara. Aici avem niste potentiale premise ale unor argumente inexistente, "vandute" pe post de concluzii, in fapt doar simptome slab interpretate ale unui context prezent.
Tertius: exista o solutie mai buna, care poate inlocui usor concluzia vaga a articolului - "meseria asta involueaza, status quo-ul trebuie restaurat". Sa o enuntam deci: "Suntem in secolul XXI, meseria asta trebuie sa evolueze". Sa luam acum pe rand aceste premisele prezentate drept concluzii, care tin loc de argumente:
1. Ideea de "strategie" s-a banalizat, termenul a fost compromis. Toata lumea face strategie. Orice prost face strategie, pentru ca stie cum se face din Warcraft 3.
Asa e, doar ca nu apanajul asupra terminologiei ne face planneri, ci performanta noastra, valoarea pe care o aducem clientilor. Meseria de fotograf nu va disparea pentru ca mai nou toata lumea are un aparat de fotografiat. Ea va supravietui pentru ca un fotograf profesionist stie si poate mai multe decat un amator, pentru ca ofera in mod constant peformanta, chiar daca mai nou amatorul isi poate permite acelasi echipament. Efectul va fi probabil unul de triere: vor disparea diletantii din meseria asta, vor fi mai putini cei care vor putea purta in dreptul numelui eticheta de planner, pentru ca doar calitatea prestatiilor lor le va da dreptul sa o faca, si nu apanajul lingvistic.
On the other side, vor fi mai putini clienti care vor apela la serviciile profesionistilor, pentru ca, nu-i asa, acum nu mai sunt fortati sa foloseasca un Lamborghini cand vor sa se duca la piata: au de ales, exista inclusiv in organizatiile lor "amatori" care pot sa le ofere solutii cu 50% mai putin eficiente decat un planner profesionist, la 10% din costul acestuia. Si surprinzator, nu au nevoie de mai mult.
Lucrurile trebuie nuantate in continuare - nu toti "amatorii" care fac strategie sunt prosti, sunt cazuri in care se descurca acceptabil, chiar daca nu ofera performanta unui planner. Au citit si ei cartile pe care le-am citit noi, doar ca nu au atat de multa experienta practica. Trebuie sa acceptam faptul ca in secolul XXI know-how-ul se democratizeaza, nu mai e apanajul unor "initiati". Plannigul nu are nimic de-a face cu misterele de la Eleusis, iar noi nu suntem marii lui preoti.
Sa continuam paralela cu fotografia - daca problema ar fi atat de grava, fotografii profesionisti ar fi disparut odata cu aparitia bancilor de imagini, chestuine care nu s-a intamplat. Ei au facut altceva: s-au adaptat, s-au nisat mai mult pe calitate, unii s-au specializat, au inceput sa se marcheteze mai bine. Unii chiar au vazut o oportunitate aici, folosind bancile de imagini pe post de canale de mass market.
Intr-un cuvant au cautat solutii, si-au dus meseria in secolul XXI, nu au facut crize de nostalgie dupa old school planning. Cam asta ar trebui sa facem si noi. Ca sa ramanem in zona "client", sarim la:
7. Toate campaniile au devenit integrate in teorie, in practica suntem departe de adevar
Asa e, dar nu e o problema de planning, e o problema de brand management, un alt subiect de discutie (de altfel, important). Nu e treaba plannerului, e treaba brand managerului sa asigure consecventa in comunicare pe toate canalele si pana la un punct, interoperabilitatea intre agentiile care lucreaza pentru el.
Ar mai trebui spus ca nu toate agentiile sunt full service pe bune, chiar si in interiorul retelelor interoperabilitatea este foarte scazuta iar calitatea prestatiilor pe diferite canale e inegala, motiv pentru care clientul prefera sa lucreze cu mai multe agentii specializate pe Branding, BTL, Events, PR, Online/Interactive. Imi aduc aminte ce iesea cand lucram in branding si trebuia sa colaboram cu agentia de publicitate a clientului: invariabil nu respectau conceptul din spatele brandului. Inainte sa ne plangem de client insa, trebuie sa ne asiguram ca suntem capabili sa lucram cu oricine intra pe usa in board room-ul acestuia. Cate organizatii pot spune cu mana pe inima ca sunt pregatite sa faca asta?
2. Clientii ne constrang sa gandim din ce in ce mai mult pe termen scurt
Nu doar planul lor haotic de marketing (sau lipsa lui) ne pune in aceasta postura, ci si faptul ca impinsa de instant communication, economia se misca mult mai rapid fata de acum 20 de ani. Indiferent cat de obiective sau nu sunt cauze din spatele acestui fapt, avem nevoie de o solutie, pentru ca nu putem schimba modul in care functioneaza clientii decat foarte greu.
Solutia este una mixta: nu accepti sa lucrezi pe proiecte care iti cer prestatii intr-un timp mai scurt decat cel necesar pentru a da un raspuns de planning decent, dar in acelasi timp cauti solutii: anticipezi tu nevoile clientului daca omul lui de marketing nu o face, pregatesti idei noi pentru ei, cauti instrumente de analiza de piata si research care sa se miste mai rapid in costuri mai mici, ii oferi solutii mai rapide dar mai putin eficace, pentru ca la urma urmei asta iti cere. Ca sa continuam logic, sarim la:
6. Cercetarea sindicalizata e in regres
Cercetarea sindicalizata este un raspuns, dar nu e singurul. Oricum nu toti clientii si-l permit, nu-i asa, mai ales in cazul agentiilor mici. Exista insa nuante intre un desktop research chior si un studiu pe industrie care care costa 5000 de euro. Ca sa pastram firul epic, sarim asadar la:
5. Plannerii nu mai vorbesc despre cercetari de piata inovative
Problema nu e ca nu mai vorbesc, problema e ca nu prea fac cercetare, iar atunci cand o fac prefera criteriile demografice celor psihografice. Oricum cercetarea de piata nu prebuie sa fie in mod necesar inovativa, trebuie sa fie eficace si eficienta in acelasi timp. Daca inovatia o face mai eficace sau mai eficienta, are sens, daca nu, nu.
In linii mari, online-ul e raspunsul evolutiv; treaba noastra este sa punem peste el instrumente profesioniste care sa aiba un reach mai mare si sa functioneze mai rapid. Gasesti inclusiv in Romania firme care iti ofera instrumente profesionist construite de market research in zona online cu un pret decent, care functioneaza nu doar rapid, ci si suficient de corect. Continuam cu online-ul, de aceea sarim la "argumentele":
8. Discutiile online nu au reusit sa eficientizeze comunicarea in agentii si 9. Browsingul online este "the amateur way of doing planning"
care spun in linii mari acelasi lucru: online-ul genereaza ineficienta, concluzie cat se poate de gresita. In masura in care pastrezi mindframe-ul old school, asa e. Nu poti sa faci cercetare in online cu formate definite pentru offline. E ca si cum ai pune o sa pe o vaca - nu a fost proiectata pentru asta.
Luate ca atare Y! Messenger, Facebook, Twitter nu pot fi folosite direct ca instrumente de market research. E simplu, nu asta e rolul lor primordial. Ce trebuie sa faca plannerul inovator este sa se uite la la platforme de dezvoltare din spatele lor. Rolul lui este sa gandeasca instrumente de marketing research care sa foloseasca aceste platforme de dezvoltare, si nu sa foloseasca produsul in mod direct pentru asta.
Ar mai fi ceva de spus pe tema asta: motivul pentru care un planner petrece 70% din timp online are si ceva de-a face cu faptul ca acolo s-a mutat comunicarea, mai nou. Si nu doar in online pur si simplu, ci in real time communication, in social networking. Atunci cand publicul tau petrece 70% din timp online, e de bun simt sa fii si tu acolo.
Si da, undeva in urmatorii 10 ani o sa vina o vreme cand o sa iti sune telefonul si brand managerul de la capatul celalalt o sa iti spuna: vreau in 6 ore o cercetare pe 5000 de oameni din targetul asta din zona de nord a capitalei pentru ca vrem sa ducem un retail store volant acolo, moment in care teoria asta cu offline-ul nu o sa mai tina. Singura intrebare este daca te pregatesti de pe acum pentru momentul ala, sau daca bagi capul in nisip. Filmul de mai jos explica destul de bine directia in care o iau lucrurile (deschideti-l in youtube ca e format wide):
Bottom line: mediile nu pot fi blamate, modul in care (nu) le folosim poate fi gresit. Sta in puterea noastra sa facem treaba asta mai bine. Sa ne intoarcem la vesnicele probleme cu cei de la creatie:
3. Disruptionul creativ este mai sexy decat ideile cu impact pe termen lung.
Comparam mere cu pere. Disruptionul creativ e o tehnica de creatie, ideile eficiente (nu neaparat cu impact pe termen lung) sunt treaba plannerului. Ele nu se exclud reciproc. Intai vine plannerul, apoi creatia, validata de catre acesta. Daca se intampla altfel, inseamna ca pozitia de planner in cadrul echipei/organizatiei nu e exercitata intr-un mod eficient si credibil in acelasi timp. Daca esti "sarit" din arborele decizional, inseamna ca nu aduci valoare in acel proiect. In traducere libera, fie nu iti faci bine meseria, fie agentia/clientul vor sa se miste rapid si considera ca se pot misca suficient de bine si fara aportul strategiei, chestiune destul de des intalnita in anumite industrii. Sa ne gandim pentru o secunda cum se vindeau dezvoltarile imobiliare inainte de criza. Cate aveau o pozitionare bine definita sau macar un value proposition clar? Era suficient un pic de comunicare generica, fara cap si coada, si treaba mergea de la sine.
Stiu, e o realitate greu de inghitit pentru un planer. Asta are si o parte pozitiva: te poti concentra mai mult timp pe proiecte unde strategia chiar face diferenta. "Argumentul" asta e practic acelasi cu:
4. Creativii lucreaza din ce in ce mai mult "off" client brief si "off"creative brief.
Daca ai suficienta credibilitate ca planner in agentie sau la client, nu validezi creatia. Oricum, daca ai credibilitate, nu esti pus in postura in care esti sarit din schema. Daca executivul agentiei isi permite sa dea creatie nevalidata de strategie la client, o face pe barba lui, nu pe barba ta.
Raspunsul adaptativ ofera o solutie aparent surprinzatoare: daca esti bun, data viitoare faci tu creatia direct pe strategia ta. Sau ai o echipa de Art/Copy care sunt suficient de maturi si iti sunt suficient de prieteni incat sa mearga pe mana ta si pur si simplu sa execute ce le pui in fata.
Daca stai si te gandesti, e o solutie cel putin la fel de buna ca aceea de a lasa creatia sa se descurce singura. In cel mai rau caz o sa pui creatia in postura in care ai fost tu pus, aceea de apendice inutil. Asta asigura o intelegere mai buna a contextului in cazul unor proiecte viitoare.
10. Resimtim implicatiile profesionale ale trendului individualist.
Nu ma prind daca autorul vorbeste de colegii din creatie, caz in care discutam de argumentul de mai sus, de alte agentii care lucreaza pentru acelasi brand, sau despre public. Pisica e din nou in ograda noastra. In interiorul organizatiilor, depinde doar de planner daca isi exercita sau nu functia cum trebuie. In afara lor, plannerii trebuie sa invete inainte de toate sa se inteleaga intre ei, sa se sindicalizeze. Niste pasi au fost facuti, exista o organizatie a acestora. In ce masura ea a exercitat presiuni sau a facut lobby pentru cresterea interoperabilitatii in agentii sau pentru a convinge companiile despre utilitatea plannerului, asta e o alta discutie.
In final, trebuie spus un lucru - cea mai mare problema cu articolul asta e cea care transpare asa, la un nivel paradigmatic - neevaluand corect natura problemei, neformuland un clear path of action, articolul face un deserviciu destul de mare meseriei noastre.
Daca tu ca planner nu evaluezi corect situatia in care te afli, cum sa fie meseria asta luata in serios? Daca tu ca planner nu ai o solutie clara la o problema de comunicare, de ce naiba ti-ar mai da clientii sansa sa faci asta pentru ei?
Trebuie sa va spun ca ma batea de ceva timp gandul de a scrie despre igiena comunicarii in spatiul nostru public, pentru ca asta e modul simplu, simptomatic de a palpa ficatul bolnav al societatii romanesti.
N-a fost cand, nu-i asa - ca multi dintre cei care platesc impozite grase statului roman, muncesc mult in timpul liber. Dar cum viata are felul ei amuzant de a ne schimba prioritatile, iata-ma fata in fata cu faptul in sine, intr-o pauza de tigara, undeva in fata Guvernului Romaniei.
Nu vreau sa va obosesc, pe scurt, detalii de magazioner: venit, vazut, atras atentia ilegal si lipsa de moralitate, ei injurat, eu spus nesimtiti, cine e seful vostru, ei scolari clasa a patra nu recunosc, eu poze, ei blocat, aproape bataie, ei injurat din nou, jandarmi legitimat eu, intrebat de ce nu ei, caci injurat de fata cu organul, jandarmi mintit nu auzit nimic.
Daca va intrebati de ce mana schimba involuntar postul la radio pe BBC World, atunci urcati seara rupt de oboseala in masina, asta e raspunsul.
Am fost la "Amintiri din Epoca de Aur 2", in The Light. Inainte sa inceapa filmul s-a luat curentul pentru un sfert de ora. Speram sa fie un teasing extrem de destept. N-a fost.
Mungiu, noteaza chestia asta, ca e misto. Poate o faci la seria 3.
Undeva prin Dorobanti, cafeaua se prajeste in casa. Intrati, intrebati de Laurentiu. Cereti jamaicana. Daca fericirea e un pitic ce danseaza, gandindu-ne ca acelasi pitic facea baie-ntr-un ibric cand eram noi mai mici, nu putem ajunge decat la o singura concluzie: era ibricul nici prea mare nici prea mic al lui Laurentiu, in care cafeaua se impleteste cu portocale si lamaie, ca sa intelegem noi cam cata Jamaica incape intr-o mica incapere de pe Tudor Stefan, la nr. 23.
Watch it, B&O, there are some new kids in town that can beat you at your own game: Biergert & Funk designed what looks to me like a future design classic, the handmade QLOCKTWO timepiece.
I tell you, that "similar products" thing is a killer feature. We will sell truckloads of things twice as fast and get rich in the blink of an eye! Obscenly rich! Maharajah rich! Rich, rich beyond any comprehension!
"... au pasărea asta gingaşă nu mi se pare ogurlie pentru casa noastră. Ochii ei nu seamănă a de pasăre, ci mai mult seamănă a fi ochii lui Greuceanu cel de aur. Până acuma ne-a fost şi nouă! D-aici înainte numai Dumnezeu să-şi facă milă de noi şi d-ai noştri."
Am primit un premiu-leapsha de la Bradutz, care e nu doar unul dintre cei cinci cititori ai mei, ci si un tip extrem de politicos. Sa nu ne luam foarte tare in serios, zic, ci sa dam mai departe prea plinul, nu fara a observa ca vizualul putea fi mai fericit :)
Regulile premiului spun ca trebuie:
1. Să-l afişezi pe pagina ta. 2. Să afişezi link-ul celui ce te-a premiat. 3. Să dai premiul mai departe la 10 persoane. 4. Să anunţi premianţii, printr-un comentariu. 5. Să te bucuri de el.
Cum eu sunt mai ursuz, am doar vreo 5 nominalizari. Ordinea este aleatorie:
The winner of The Official World Championship of Custom Bike Building: The Rambler, made by Cook Custom Choppers. 21-inch wheels, an air-cooled 550cc four-cylinder engine and a modified BMW gearbox and shaft drive.
"Regulament de inscriere ADOR Capitolul I. Generalitati
Art.1. ADOR este singurul festival al industriei de publicitate din Romania care premiaza gandirea creativa si strategica in toate mediile de comunicare."
Ok, Cornele, daca spui tu ca e regula, atunci e regula... Numai pune arma jos, ca o sa ranesti pe cineva...
- Pai daca Dumnezeu e cel care pune mana pe tzatzele reginei Angliei, inseamna ca stam de vorba cu printul Philip... - Hmm. Asta ar pune expresia "Unsul lui Dumnezeu" intr-o cu totul alta lumina :)
It was in MoMA's courtyard, while resting near the water basin, when it struck me: there was a strange crack in the architectural landscape around us. Three seconds later, I knew what it was: the most clear cut, modern and unmagical pool in the world was full of coins, a clear sign that we must be surrounded by a lot of unhapiness. Funny enough, probably the most of it has something to do with money.
So as the water was waving, distorting the image of the world (well, mostly the trees & the vegetation around the pool), I've made this photographic, almost divinatory experiment: I've shoot a rapid sequence of pictures (around 30), trying to capture the elusive images hidden into the flickering shadow.
Around seven of them tell discernable stories.
The Devil's Eye
Temptation I (18th century man facing temptation)
Greed I (Visceral, like the eel biting of anything that glitters)
Temptation II (The Easter Island man is looking at the sky, imagining the Universe)
It's like technological Viagra. A not so scientific study suggests that the early adopters for this technology are in fact much older than previously foreseen, questioning the preconception on the domination of the 18-34 group over this category.
- Aoleo, parca s-au strans toti necajitii in filmul european. Mai lipseau un catzel schiop cersetor si o tzestoasa cu hemoroizi. - Nu cred ca exista asa ceva. - Normal ca exista. Ce crezi ca s-a intamplat cu tzestoasele ninja dupa ce au imbatranit?!
Al naibii, cred ca sunt ultimul om de pe planeta care s-a prins cine e naratorul :). Richard Burton recita din Dylan Thomas intr-unul din ad-urile mele favorite, facut de fostii mei colegi de retea de la DDB London pentru Volkswagen.
Intrand week end ul asta la Green Hours, am realizat brusc ce ma sacaia in legatura cu targurile de hand made de prin Bucuresti: people, you got it all wrong. You don't struggle for perfection. You show no craftmanship. You have no self respect.
Lucrurile pe care le faceti arata ca si cum ati lucra pe banda rulanta, in graba, lipind cu putin clei idei de mana a doua. Pana una alta, cunosc doar trei mestesugari romani care isi merita numele: Lola, Monica Paduret si Ana Ponta.
A, ar mai si Rolando Negoita, doar ca daca te uiti la price tag, intelegi ca el are chiar foarte mult respect fata de sine.
"... There was even a Start-3 prototype, about which we know next to nothing. Apparently it was sold on the black market, and can now be had for an astronomical price at the Leica Shop Wien..."
"Am marit viteza la Internetul Mobil! Ai trafic nelimitat incepand cu 9 EUR+TVA, iar pentru doar 2 EUR in plus primesti dublu! Te asteptam la Vodafone!"
SMS Vodafone trimis catre clienti*.
Zic sa nu va grabiti. Vine Pastele, asteptati oferta cu trei infinite de la Orange.
___ (* primit de la dl. Glontz, caruia ii multumim pentru forward)
llustration for Discovery Network used in promotion of a Ted Koppel documentary on China's emerging middle class, made by Tavis Coburn. Somehow reminds me of another excelent piece: the fake "Kim Jong Il getting the moon" propaganda movie, made by the Onion some time ago :)
Lamarde's cigs & tabacco advertising collection. Art nouveau & smoking. Can't get any better (if you ignore the fact that you need to log in to get there).
"...un gust de trei ori bun, un zambet impreuna.".
Exista in spatele acestui slogan /adline niste intrebari ingrijoratoare despre cum functoneaza industria de advertising, daca te gandesti cam prin ce trece un slogan inainte sa fie aprobat. Vorbim de o chestie care a fost scrisa de un copywriter, in teorie un profesionist al comunicarii, de cateva layere decizionale la client, in care specialisti in marketing si comunicare stau si intorc lucrurile pe toate partile, si nu in ultimul rand despre un consumator pe care mi l-as fi dorit un pic mai putin anesteziat.
"In this undated image released by Bonhams, an extremely rare 1937 Bugatti Type 57S Atalante, is seen in a garage in Gosforth, England, where it was found by relatives after the death of the owner, an elderly doctor who last used it around 1960. The Bugatti, one of only 17 ever made, is expected to draw a record price when it is auctioned in Paris next month." (AFP)
According to the London-based The Future Laboratory think tank, the amount of people arranging to have their cellphones or portable media players buried with them is on the rise, with a family service counselor for Hollywood Forever funeral home and cemetery stating that "it seems that everyone under 40 who dies takes their cellphone with them." Truth be told, the psychology behind it isn't all that odd; after all, in today's world, mobile phones go a long way to connecting one person with other loved ones. Just make sure to not go down with a Vertu or the like - wouldn't want to get unwillingly exhumed, now would we?
Cu un pic de ajutor de la un prieten, caruia ii multumesc pe aceasta cale, a iesit un ad pentru o campanie sociala impotriva violentei domestice. Donam ideea / executia oricarei organizatii dispuse sa il foloseasca.
This is your last chance. After this, there is no turning back. You take the blue pill, the story ends. You wake up and believe... whatever you want to believe. You take the red pill, you stay in wonderland, and I show you just how deep the rabbit hole goes.
"In momentele care conteaza, aleg un deodorant pe care ma pot baza".
Dragutz, stau si ma intreb cam ce faci tu in restul timpului. Ah, lasa-ma sa ghicesc, esti roman. Folosesti unul mai prost, pe care nu te poti baza, sau pur si simplu nu mai folosesti deodorant deloc.
Felicitari domnule copywriter, din greseala ati adaptat perfect textul.
This is not a birthday, we know. But still, a certain painter should not use surrealism as a lame excuse for not buying a round of drinks on his birthday.
Stim cu totii ca stam prost. Bucurestiul, precum multe alte orase ale Romaniei, e ca un scaun vechi: descleiat, incomod si cu un picior in groapa. Traim intr-un cerc vicios: suntem vai de curul nostru, istoria nu ne da credit, noi nu schimbam mobilierul.
Evident, vom fi fortati sa reparam (din nou) acelasi vechi scaun, sa vopsim (din nou) aceeasi batrana cioara. Si daca tot trebuie sa mai batem un cui in incheieturile pline de gauri ale acestui oras care se drogheaza cu provizorat, zic sa o facem macar de data asta cum trebuie.
Daca va intereseaza subiectul, treceti prin foaierul Muzeului Taranului Roman pana pe 15 noiembrie sa vedeti "Idei mici pentru un oras mare", una din expozitiile Bienalei de Arhitectura Bucuresti 2008. Sau intrati pe site-ul http://www.arhitectura1906.ro, unde puteti sa vedeti si eventual sa votati 16 posibile solutii pentru problemele noastre.
"In total, 12 modified Hasselblad 500EL fitted with Zeiss lenses were left on the moon between 1969 and 1972. Only their film magazines were brought back to Earth. In fact they are still there now, somewhere in the Sea of Tranquillity..."
"The 1958 world fair in Brussels not only gave us the Atomium, but also Grand Prix Brussels 1958 lenses. It also gave us the Kometa, KMZ's specially built hypermodern rangefinder camera in the league of Leica's M3, of which two prototypes were taken to Brussels that vanished soon thereafter..."
"Perhaps I am doomed to retrace my steps under the illusion that I am exploring, doomed to try and learn what I should simply recognize, learning a mere fraction of what I have forgotten."
Andre Breton, while playing Echochrome. Now on PSP. On my PSP.
If you ever wonder what to do to help a creative team unleash the kids within, the answer is simple: give them a brief from Skittles, aka “The icon of unpredictability”. Let them drool for a moment over the prizes stacked into the shop’s window, then set them loose.
As far as we've searched, it's probably a first in the history of commercial communication. Worldwide.
Daca va intrebati de ce mana schimba involuntar postul la radio pe BBC World, atunci urcati seara rupt de oboseala in masina, asta e raspunsul.
Alcoolismul - inamicul productiei
