Despre bine

Un inceput cu totul si cu totul nicaraguan, in forta. Tolerante mici, ca la un Zeiss Contarex. Nu stiti la ce ma refer, nu? Este exact ca atunci cand pregatesti un cocktail, esti barman, si clientul iti spune sa ii controlezi gradul de alcoolizare din shaker. Marius de la Flair ar sti la ce ma refer. E ca atunci cand vrei sa prinzi un post indepartat la un radio vechi, iti trebuie o mana fina ca sa faci angrenajul sa ramana acolo, intre virgulele dintre megahertzii AM-ului, dar printre pocnituri o voce vorbind in araba iti umple camera de cedri, de suk si de chemari de muezin. Ciudat este ca simt aromele destul de distinct, trec aproape din neatentie de la una la alta. Aroma se schimba subtil, de la lemn la piele, se calmeaza, e ca un motor care toarce discret. E bine. Ani la randul le-am reprosat tobbaconistilor din Bucuresti golul dintre havane si low endul dominican.  Cei de la Rooms au incercat sa umple acest gol, dar cu prea putin fler si in consecinta cu putin succes. Nu sunt un mare amator de havane, am invatat sa apreciez sumatrele celor de la Hajenius, Opus X ul celor de la Fuente, Macanudo-ul ocazional sau Pleiades-urile, atat de underrated, dar cu care ma impac atat de bine. Fortat de imprejurari, am descoperit explozia de exotism din Cuaba, finetea unui Ramon Alonnes sau mai nou consecventa unui Diplomaticos, alt brand pe care nu ma asteptam sa-l vad in Romania. Ei bine, golul a fost umplut. Cei de la Vinexpert au adus in Romania trabucurile Oliva. Ca sa intelegeti mai bine la ce ma refer, Oliva V Torpedo a luat pentru prima data in istorie un rating de 94 de puncte de la Cigar Aficionado, undeva in 2007; un Montecristo nr. 2 a luat doar 92 de puncte, iar Opus X-ul celor de Fuentes doar 91. In genere, Oliva reuseste sa ramana in mod costant la peste 90 de puncte, de vreo 7 ani incoace, lucru cu atat mai surprinzator, cu cat discutam despre un price range de sub 10 dolari.

Bottom line, treceti pe la Vinexpert si incercati un Oliva V Torpedo, o sa fie una din surprizele placute ale acestui sfarsit de an. Si daca tot treceti pe acolo, incercati si Nub-urile. Nub Cain in mod special, un blend de "straight-ligero", promite sa fie ieftin si bun, asa cum ne-a invatat Gilberto Oliva ca trebuie sa fie un trabuc. Ah, si inca ceva. Un trabuc bun se cunoaste dupa finish. Cea ce tocmai mi se intampla acum, si e in continuare foarte bine, ceea ce va doresc si voua pe finalul asta de an.

What to have (V)

A Peterson Hudson. A reinvented classic, a slightly bent bulldog I fell in love with.

What to have (III)

 No, seriously, this is a pipe, made by the best Romanian pipe maker out there - Rolando Negoita.  

Atelier 7, from the Art Deco series.

What to have (II)

A wonderful, oversized rusticated Moretti pipe.

DIY: Improvising a tamper

Like the most of you, I have developed this special ability of making my pipe tampers disappear into thin air, from time to time. Let me tell you one thing: while stupidity kills, simplicity and improvisation keep you alive. And the best way to improvise on the go is to base your solution design on widely available resources.

If you need an instant pipe tamper, just get a coin and a paperclip.
First, fold the paperclip.
Second, insert the coin into the grip.

Here you go, you have an instant pipe tamper, just light up and have a smoke... Merry Christmas and... matches, anyone?!

What to have (I)

Pereche de pipe Peterson din perioada pre republicana (1906, ca sa fim mai exacti). 

Fumer, c'est mourir un peu

Daca vreti sa ma faceti fericit, iata o reteta simpla: pe 30 noiembrie mergeti la vila Marcel Dessault cam pe la opt seara - o sa o recunoasteti usor, nu sunt multe stabilimente pe Champs Elysees cu un avion de vanatoare Mirage in curte - da' dupa ce iesiti de la retrospectiva Monet de la Grand Palais, ca altfel e pacat de dupa-amiaza de dinainte. Intrati la Dorotheum si licitati pentru obiectul de mai sus. Dupa care il impachetati frumos, ma sunati si imi spuneti ca aveti o surpriza pentru mine. Pai cum de ce? Pentru ca dupa ce o sa dati un milion si jumate pe un "Sarut" licitat in acelasi lot, cei cinci mii de euro pentru pipa asta cioplita in joaca de Brancusi  o sa vi se para peanuts money. Practic e contravaloarea pontului.

E, acum o sa se vada cati miliardari seriosi si iubitori de tara imi citesc blogul. Domnule Vantu, this is a huge PR opportunity: repatriati o opera de arta, o sa va iubeasca toate femeile din Gorj!

Vaya con Dios

A murit Robaina. Lumea cea veche paseste incet, ca un elefant batran inspre cimitirul din jungla.

Un Vegas Robaina Don Alejandro, in seara asta, pe la 10.

Niche (II)

Montecristo no. 2: the night driving cigar.

Sent from my HTC, on my way to Iasi

Niche (I)

Goya no. 3: trabucul de fumat atunci cand mergi pe la umbra.

I hate ponies!

"Darling Winston, I hope you will try & not smoke. If you only knew how foolish and silly you look doing it you wd give it up, at least for a few years. If you will give it up & work hard this term to pass yr preliminary I will get Papa to get you a gun & a pony".

Lady Randolph Churchill in a letter to her Harrow studying 16 years old son, dated 19 September 1890

The Old Smoke

Lamarde's cigs & tabacco advertising collection. Art nouveau & smoking. Can't get any better (if you ignore the fact that you need to log in to get there).

Magritte!

This is not a birthday, we know. But still, a certain painter should not use surrealism as a lame excuse for not buying a round of drinks on his birthday.

C&C *

* Command & Control.

English Mixture

"The best pipe-heads are those wrought in stone by the hands of the Bedouins; the better stone is found two days below Heju and by Teyma. Besides they use the sebil, or earthenware tube of the Syrian haj market. Their galliun (tobacco pipe) stem is made of the branch of some wild fig-tree, grown by desert waters, or of plum-tree from the oasis; they bore it with a red-hot iron, over evening watch-fires.

As many Bedouin heads, so many galliuns, with commonly nothing to put in them. Is any man seen to have any of the coveted leaf, knotted in his kerchief, he durst not deny to divide it with them, - which if he witheld, yet pretending mirth, the rest would have it of him perforce.

If there be none found among them, they sit raking the old filth of their galliums and with sorry cheer put the coal upon that, which they have mixed with a little powdered dry camel-dung or some sere herbage: thus they taste at least a savour (such sweetness to them) of tobacco, whereof, when they are anywhile deprived, I have seen them chop their pipe stems small for the little tobacco moisture which remained in them: and lying a coal upon this drenched wood they `drink` in the fume with a last solace."

Charles Doughty - Arabia Deserta

Experiente care trec dincolo de timp si spatiu: singura data cand m-am simtzit sarac a fost atunci cand nu am avut cu ce sa imi cumpar tutun.

Ciudat, tocmai mi s-a terminat rezerva de English Mixture de la Davidoff si dintr-o data ma simt la fel de sarac ca atunci, desi pe raft ma asteapta cumintzi alte opt felurite cutii, pline de promisiuni. Am castigat sau am pierdut, undeva intre aceste cincizeci de grame de tutun? Cine stie...

Dramaluiti-va viata cu grija de negustor berber, zic. Last pufs, apoi Arabia Deserta.

P.S. Maine, despre product placement in materie de tutun, ca sa ramanem in tematica generala a blogului.

Tout est perdu, fors l'honneur

Motto
"Madame, [...] de toutes choses ne m'est demouré que l'honneur et la vie, qui est sauve."

Francisc I, capturat dupa batalia de la Pavia in 1525.

Aseara, rasfoind distrat un catalog de trabucuri, am realizat ca traditia a mai pierdut un bastion, in lupta cu secolul XXI. Citeam stirile: Cohiba si Montecristo pot fi in sfarsit gasite in format Robusto; Dunhill si-a refacut rezerva de Aged Cigars din Republica Dominicana, in timp ce nicarguanii de la Oliva au intrat pe piata germana.

Apoi, socul. Zino Mouton Cadet, ultima citadela a vechii strategii de naming de la Zino, si-a schimbat numele in Zino Classic. La fel si Avo Uvezian, brandul creat pentru a-l onora pe compozitorul acelui "Strangers in the Night", cantat de Sinatra in '60.




Vad scena, cu ochii mintzii. Some fancy consultants vin si explica boardului ca cele doua branduri ale gamei Zino au nume greu de retinut de catre consumatorul modern. Ca equity-ul se va conserva mai bine in numele gamei.

La aniversarea a 100 de ani de la nasterea lui Zino Davidoff si a 80 de ani de la cea a lui Avo, modernitatea ne baga pe gat un nou cuvant, simplu, usor de retinut, pe care l-a ales pentru a inlocui patina si savoarea unei epoci - classic. De astazi, suntem istorie. Suntem epoca clasica.

Ma imbrac si ies pe usa, incercand sa cumpar un ultim Zino Mouton Cadet nr. 6, pe care vreau sa il fumez in cinstea acestei epoci care piere. Ajung la tutungerie, unde dau nas in nas cu noua generatzie. E normal, tutungeria e mai nou in mall. E o ea. Ea vinde produse. In consecinta, zimbeste comercial:

"- Cu ce va pot ajuta?
- As vrea un Mouton Cadet nr. 6, domnisoara.
- Aaa, aia e denumirea veche, se cheama Classic acum. Avem Classic. Nu va facetzi griji, produsul e acelasi, eu asa am inteles."

Intre noi fie vorba, e gresit. Mai nou e produs direct in Honduras, inainte era facut in Republica Dominicana, desi formatul si compozitia erau specifice Hondurasului. Ca sa citam in continuare din Francisc I, "souvent femme varie, et bien fol qui s'y fie".

"- Totusi ceva s-a pierdut, o contrazic.
- Numele?, ma intreaba ea usor contrariata.
- Onoarea, domnisoara. Onoarea si traditia din spatele lui."

Iaca-asa am discutat eu cu o domnisoara usor naiva despre cum se pierde onoarea, jucandu-ne cu trabucuri.

Aproape clintonian.

Two smoking barrels

Acum cateva zile, unul din acele rare momente de bucurie. Imi suna telefonul, sunt cei de la TTI, au reusit sa onoreze o comanda speciala facuta de mine cu o luna in urma: 10 pachete de Handelsgold no. 154 si 10 de Hunor Szivar. De negasit in Iasi, distribuite foarte rar in Romania. Sincer, nu credam ca o sa mai aud vreodata de povestea asta, imi luasem gandul de la ele.

Stiti ce sunt tzigarile de foi? Inductori emotionali, cel putin pentru mine. Fumezi intr-o dimineatza un Handelsgold no. 154 si automat undeva in tine se aude "Where flamingos fly", a Mariei Raducanu. E uimitor cat de usor se asociaza lucrurile. Aproape mecanic. Fum albastru, Raducanu, uneori dimineti linistite.

Ca pozitionare, in mintea mea de consumator, Handelsgold-ul no. 154 inseamna clasa-de-mijloc-care-traieste-bine, nostalgica-totusi-dupa-coloniile-din-Indiile-de vest. Inseamna bun simt, confort neostentativ. Inseamna Tzarile de Jos. Le-am descoperit intai trabucurile, No. 1. classic si No. 301, apoi pachetele negre si lucioase care ascund cate 10 cigarillos. Vorbesc prostii, intai a fost acel pachet de tutun...

Intamplare.

Venit acasa in B., ma opreste pe strada un personaj foarte interesant, un interlop negricios, la care uneori mai schimbam valuta. Genul in a carui casa exista o mica pestera a lui Ali Baba, plina cu electronica, haine si alte lucruri "achizitionate" de o duzina de colegi de breasla de prin Belgia, Olanda, Germania.

"Buna... Nu e cumva ziua ta in perioada asta?"
"Ba da, peste trei zile."
"Treci pe la mine diseara, am ceva pentru tine."

Curios, il vizitez. Discutam, imi arata noua "colectzie". La un moment dat imi spune: "stai o clipa". Se duce, cauta in torpedoul unei masini parcate in curte si se intoarce tinand ceva in mana. "Tocmai mi-au adus baietii masina asta, uite ce am gasit in torpedou :) M-am gandit sa ti le dau tie...La multi ani!".

In mainile sale, o pipa si un pachet de tutun Handelsgold.
Potlach-ul, darul in tutun al indienilor nord americani.

...

Hunorul, celelalte tzigari de foi preferate ale mele, sunt din perioada mea proletara. Sunt tzigari-de-foi-unguresti-ieftine-cinstite-tari-si-fara-pretentii. Tzigara de foi a zidarului care a reusit sa isi faca o afacere in constructii si descopera brusc micile placeri ale vietzii. A micului antreprenor, care incepe sa gandeasca constructiv. O tigara de foi care miroase a inceputuri si a entuziasm. Genul care o gaseai pe jumatate fumata, intre dintzii unui sef de tura, la etajul 25 al unui Empire State Building aflat in constructie ... " Don't have any? Make one, god dammit! ". Genul de tzigari de foi fumate in timp ce se construia America.

Intamplare.

In perioada in care mai gaseam Hunor in Iasi, existau doua locatii de unde puteam sa cumpar asa ceva. Una foarte aproape de locul meu de munca si o a doua pe care o mai vizitam uneori, cat sa le amintesc ca exist. Cobor din birou, intru in prima tutungerie:

"Un pachet de Hunor, va rog."
"Sa stiti ca nu mai avem, dvs. l-ati luat pe ultimul si nu ne-au mai aprovizionat saptamana asta."
"Pai ma pierdeti de client, ce facem :)"
"Rezolvam noi cumva, stati linistit. Treceti pe la noi peste vreo doua ore."

Ies, ajung din nou birou, cand - imi suna telefonul. Era vanzatoarea de la tutungeria numarul doi: "Stiti, ne-au sunat cei de la tutungeria unu. Ne-au rugat sa le dam la schimb cu altceva cateva pachete de Hunor, avem voie sa dam din rezerva dvs.?"

Eram singurul fumator de Hunor din Iasi.
Uite de aia le lipseste romanilor spiritul antreprenorial. Nu fumeaza ce trebuie.