Ochii care nu se vad se uita

Trebuie sa va spun ca ma batea de ceva timp gandul de a scrie despre igiena comunicarii in spatiul nostru public, pentru ca asta e modul simplu, simptomatic de a palpa ficatul bolnav al societatii romanesti.

N-a fost cand, nu-i asa - ca multi dintre cei care platesc impozite grase statului roman, muncesc mult in timpul liber. Dar cum viata are felul ei amuzant de a ne schimba prioritatile, iata-ma fata in fata cu faptul in sine, intr-o pauza de tigara, undeva in fata Guvernului Romaniei.

Nu vreau sa va obosesc, pe scurt, detalii de magazioner: venit, vazut, atras atentia ilegal si lipsa de moralitate, ei injurat, eu spus nesimtiti, cine e seful vostru, ei scolari clasa a patra nu recunosc, eu poze, ei blocat, aproape bataie, ei injurat din nou, jandarmi legitimat eu, intrebat de ce nu ei, caci injurat de fata cu organul, jandarmi mintit nu auzit nimic.

Daca va intrebati de ce mana schimba involuntar postul la radio pe BBC World, atunci urcati seara rupt de oboseala in masina, asta e raspunsul.

Pur si simplu v-ati saturat de Romania.

The other battlefront

A nice article about taliban PR in Afganistan.

The Minister of Miseducation

Celalalt baiat ajuns ministru, de data asta al educatiei (Adomnitei - nu-i nimic, nici nu merita tinut minte), a reusit sa isi eclipseze total colegul de generatzie, in materie de gafe.

Plecat fiind intr-o vizita de lucru intr-o scoala generala de provincie, sub ochii presei, s-a incontrat cu niste elevi de clasa a V-a pe tema numarului de stele de pe steagul Uniunii Europene, dupa ce anterior le promisese ca le va premia cu prajituri eventualele raspunsuri corecte.

Cu glasuri gatuite de emotie, acestia au dat raspunsul corect: "12". In locul prajiturilor bine-meritate, sare insa din tort un alt raspuns doct: "Nu, sunt 15, mai cititi, copii!", le explica Adomnitei, foarte sigur de sine. Cei mici au insistat, la fel si ministrul. Pentru a pune totusi capat acestui mexican standoff cultural, cei mici au venit chiar si cu fotografia unui steag si au inceput sa numere, dar nici asa nu l-au convins pe ministru.

Penibilul a continuat la sedintza de presa, unde misterul a fost totusi lamurit - incercand sa para ceva mai informat si mai destept decat e, Adomnitei a rugat membrii staff-ului sa ii pregateasca niste intrebari, invatzand raspunsurile. Atitudinea si replica lui de final spun multe despre caracterul acestui personaj:

"Abia astept sa ma intorc in Bucuresti sa ii iau la rost pe cei care au pregatit materialele."

Justitie oarba II

Acum cateva zile, while driving, am avut din nou senzatia ca ma uit la un film prost, sau ma rog, ca ii ascult adaptarea radiofonica. Intervievat telefonic, Tudor Chiuariu, acest... acest baiat ajuns din greseala Ministru al Justitiei, ii spunea foarte senin reporterului:

"[...]Nu se poate, trebuie sa avem condamanari!"

Dupa gafa monumentala cu Doru Tulus, care a aruncat toata Europa in aer, iata o a doua dovada clara ca nu a inteles nimic: daca nici asta nu mai e amestec in desfasurarea actului de justitie, atunci nu stiu ce mai e. O fi justitia oarba, da tocmai de aia ne doream pentru ea un insotitor care sa nu o puna sa alerge pe scari. Sau sa o impinga de la spate.

Stop Forrest, stop.

Hard Talk, Soft Drinks

- Lucrurile nu se rezolva asa, ii spun, privind-o peste biroul ei. Are senzatia ca ma testeaza.

- Si atunci ce facem, pentru ca Pepsi castiga teren in Romania in fata Coca-Cola. Coca-Cola supravietuieste doar pe emerging markets, iar Romania incepe sa iasa din starea asta. Iar cei de la Coca-Cola te preseaza, vor sa faci ceva pentru ca pierd cota de piata.

Tentatia short-termismului. The quick buck & the big fish. Portofel, portofoliu.

- Este o decizie de care tine de branding-ul de produs, nu de PR. PR-ul este tactic, brandingul este strategic. Ma cam indoiesc ca cei de la Coca-Cola nu au un model evolutiv pentru schimbarea profilului de piatza locala de la emerging la established si mai apoi la under threat. Peste tot pe unde au trecut in Europa de Est, s-au intalnit cu problema asta. Treaba PR-ului e sa ofere solutii decente si eventual proaspete pe un model de schimbare a paradigmei comunicationale, nu sa inventeze acel model.

Stiu ce trebuie facut, dar nu e raspunsul pe care il astepti. Coca-Cola Company trebuie sa construiasca sau sa achizitioneze un soft drink independent care sa concureze cu Pepsi nu la nivel de produs, ci la nivel identitar, pastrand neatinse heritage-ul Coke si ideea de clasic. Un brand flancator, cum ar spune Stefan, care sa functioneze impreuna cu Coke pe principiul vaselor comunicante, cu product generated brand equity-ul pe post de fluid. Un produs care sa ofere un pic de supletze strategiei de marketing, amortizand socurile. Probabil ca e un adevar pe care il vad multi la ei in companie, dar nimeni nu are cojones sa isi asume responsabilitatea asta. Oricum nu poate fi o decizie locala, ci una de nivel cel putin regional. Frica pentru scaun ii pune probabil sa trateaze simptomele, nu boala, folosind cosmeticieni in loc de medici. In plus it takes time. Ca orice boala grea, tratamentul e lung si dureros.

- Si totusi, imi raspunde usor contrariata ca nu ii ofer raspunsul pe care il asteapta. Vrea o idee de campanie Pepsi-like pentru Coca-Cola. Gresit, gresit. Trebuie sa faca o campanie, asa se misca lucrurile, nu conteaza cum si de ce, sau la ce foloseste asta. I s-a comandat o campanie, va face o campanie.

Mi-ar fi foarte usor sa iti ofer confirmari. Sa te fac sa te simtzi confortabil, sa te flatez incet si sa adaug la puzzle-ul tau piesele lipsa, venind cu o idee minunata de campanie, on the spot. Coca-Cola, "the modern classic". Doar ca nu luam noi decizii de repozitionare produsului, nici macar pe o piata locala. Hai, sa terminam odata. E un dialog al surzilor.

- Avem in fata doua femei. Una de 23 de ani, cealalta de 35, amandoua concurand pentru aceiasi barbati. Prima e proaspata, spontana, inteligenta si imprevizibila. E genul care va imbraca in graba un tricou alb si va arata perfect. Cealalta se tine inca bine, dar intelege ca pierde teren, atunci cand se uita dimineatza in oglinda.

Ce asteptati dumneavoastra de la mine e confirmarea faptului ca cea din urma ar trebui sa inceapa sa se machieze strident.

Conversatia se rupe, precum o foaie de caiet. Nu vei lucra cu mine, nu voi lucra cu tine.

Vezi, e foarte simplu.

Inventing the PR person

Wulff Morgenthaler

Celelalte cuvinte

Ca in orice sport, in relatiile publice exista doua feluri de jucatori. Marea masa e formata din cei care cred ca a comunica este despre a trimite comunicate de presa si a da sfaturi relativ safe pentru fundul lor, precum in exemplul amicului Muler.

Exista insa si un al doilea grup, ceva mai restrans. Categoria grea, ai carei membri sunt relativ usor de recunoscut: sunt comunicatori subtili, ale caror mesaje reale sunt ascunse intre celelalte cuvinte, cele pe care nu le spun. Sunt oameni care se misca cu multa naturaletze, au un joc de picioare excelent si reusesc sa fie extrem de eleganti, chiar si atunci cand pierd.

Doamna Saftoiu, proaspat demisionata din functia de Purtator de cuvant al Presedintiei, i-a facut o recomandare foarte interesanta lui Basescu, in legatura cu succesorul pe post: sa opteze pentru un barbat ceva mai in varsta, care sa nu fi lucrat in presa.

Altfel spus, nu o ziarista tanara, nu o noua Udrea venita din presa, ci un soi de Plesu, care nu mai este.

Umor + palmitza discreta + motive reale ale demisiei, experientza + sfat dezinteresat sau combinatie intre cele doua? :)

Chapeau, Madame Saftoiu!

Judeca fiecare raspuns

Aruncandu-mi ieri ochii peste stiri si comunicate de presa, dau peste urmatoarele doua citate, in comunicatele de presa ale unor companii de prima mana din domeniul comunicarii, din Romania:

Primo

"...In plus, oamenii carora ne adresam noi, consumatorii cu venituri medii si mari, nu reactioneaza la stimulari promotionale decat atunci cand ii intereseaza intradevar produsul, astfel incat am conceput o poveste in jurul produselor si nu in jurul premiilor."

Nu vreau sa sune a prutienism, da e un fenomen ingrijorator, cu atat mai mult cu cat greseala a trecut neobservata si de editorii unei destul de cunoscute publicatii din domeniul comunicarii, pe situl careia am citit comunicatul.

Secundo

Citat din comunicatul care anunta debutul campaniei Judeca fiecare raspuns, realizata de Scala JWT pentru a comunica repozitionarea Evenimentul zilei ca un cotidian de referinta.

“Judeca fiecare raspuns inseamna sa gandesti singur, sa-ti pui intrebari, sa mergi mai departe si sa te informezi pana la capat. Sa fii mai bine informat inseamna sa te implici mai mult. Aceasta este definitia care ne caracterizeaza pe noi, pe oamenii care lucreaza cu pasiune pentru Evenimentul Zilei si pe actualii si potentialii cititori. Este o atitudine. Este atitudinea Evenimentul zilei. Acest lucru ne motiveaza si ne obliga in acelasi timp."

Nu va voi obosi cu obisnuitul meu deconstructivism argumentativ, incercand sa va demonstrez ca a fi mai bine informat nu inseamna sa te implici mai mult, sau ca e cam dificil sa te motiveze propria ta atitudine. Va voi spune ca una peste alta, mesajul asta care vrea sa comunice elemente de pozitionare putea fi mai bine gandit, pentru ca seamana al naibii de bine cu cel al unui ziar concurent.

Vorba celor de la Gandul, pana la urma, nimeni nu gandeste pentru tine.