Sunday, January 14, 2007

2006 in imagini

Ei bine, 2006 a fost ceea ce chinezii ar numi "un an interesant", plin de revelatzii despre om si lume. Unul din momentele sale frumoase a fost reintalnirea mea cu aparatul de fotografiat, rezultatul fiind vreo 50 de fotografii decente pe care m-am gandit sa le impart la inceput de an cu voi. De jos in sus si de la dreapta la stanga, 2006...

Paris by night I Paris by night II Paris by night III Paris by night IV
Seine at Pont Neuf Seine of Solitude Friendship Metro I
Metro II Montmartre Champs Elysees Notre Dame
Quasimodo Smoke and mirrors Sleepy morning Stairs I
Stairs II La Parisienne Contrast Le Petit Palais
The Bulldog Excalibur Spinning I Spinning II
Spinning III Zooscape The Ocean Liner Inside Out
Charlemagne Before Freud Twisting Metal La souris
The Light House Steel Magnolia The Web The Roller Coaster
The Rampant Giraffe The Firebird The Iron Man Night View
Daily View Motanski Voievod Pointless in Venice Heart Broken




Thursday, January 04, 2007

Parisul subteran

Motto:
"Iadul e aici, invartindu-si elicea prin aer." (Nora Iuga)

Metroul e un purgatoriu linistit. Un spatiu subteran in care intrand, te abandonezi regulilor sale aproape matematice.

E momentul final al unui exercitiu fortat de mecanica fina, a carui geometrie incerci sa o studiezi. Cauti in privirile lor usor absente si intelegi - iadul e despre uzura, iar uzura e un fluid plimbat prin tuburile sale comunicante, conform legii lui Bernoulli, dintr-o camera intr-alta. Esti in aripa stanga a unui sanatoriu pentru suflete, a la Bisericani, azil in care ramai claustrat o perioada, miscandu-te mecanic, pedepsit sa induri propria ta uzura.

Altfel, te intrebi, de ce atata faianta pe peretzii curbi?

Tuesday, January 02, 2007

Aproape Mos Craciun

Ciudat cum, imbracandu-te in Mos Craciun pentru niste copii, simtzi dupa un an ca ai un anume gen de responsabilitate fata de ei. Ieri, vazandu-l din masina pe unul dintre pustii in cauza, de mana cu taica-su, am simtit nevoia imperioasa sa opresc, sa intorc si sa impart cu el jumatatea de ciocolata primita de la I.

Are undeva in jur de 4-5 ani. Da foarte serios mana cu mine, imitandu-si parintele, dar neintelegand prea bine cine sunt.

-Vrei ciocolata?, ii spun...
- Ce fel de ciocolata e? ma intreaba el privind-o vag interesat.
- Poiana.
- Ah, nu. Mie nu imi place Poiana!, imi raspunde foarte hotarat.

La care taica-su, om din bransa, imi raspunde oftand:
- Ce sa ii faci, branding-ul...

Monday, January 01, 2007

Trezirea din vis

Zbor spre Paris, low-cost. Adorm inghesuit, mecanica complicata a aripii lasand loc unui altfel de zbor, mai lin. Fluturi, inotand incet in marea de intuneric, departe de insule...

Suntem foarte vulnerabili acum, la iesirea din crisalida...

Sunt trezit de gingle-ul interfonului.

-Doamnelor si domnilor, va vorbeste capitanul Dumitrescu. Am astazi rara ocazie de a folosi unul dintre privilegiile de care se bucura capitanii de vase si aeronave: acela de a oficia casatorii la bord...

Undeva in partea din fata, doi oameni isi unesc destinele, la 10.000 de metri altitudine. Ma topesc induiosat in sampania din paharul de plastic, impreuna cu piscotul. Inainte de a fi un comunicator, sunt un dobitoc batran si sentimental, iar brandingul este despre experiente memorabile.

"E adevarul palida zapada, sau fluture al carui vierme sunt?"

Ce importanta are, pana la urma? Ce rost au aceste intrebari? E gresit sa te intrebi daca trebuie sa crezi sau nu. Povestile trebuie traite, precum senzatia zborului.

"Parul tau, explodand ca sampania, il bea vantul mirarii din sud
O sa te duc acolo cu sania, sau calare pe un flutur mamut."

E iarna la Paris. E suficient. Iar asta a fost un zbor despre care imi voi aduce aminte.

.

Astazi e 1 ianuarie. Ziua mea, domnilor, iar sticla de sampanie primita de la A. anul trecut (multumesc, prietene) tocmai s-a terminat, alaturi de un Cohiba Robusto Extra. Si clatitele, clatitele sunt absolut incredibile...

Friday, December 22, 2006

Despre starea naturala a femeii

Vom zabovi un pic asupra subiectului sampon, incercand sa detasam sfera concretului de pe fundalul cu bule roz. Nu imi iese din minte replica finala a lui Charlize Theron din clipul pentru L'Oreal:

"Ca si mine, refuzati sa devenitzi stearsa."

Ce incearca poetul sa ne comunice prin versurile sale? Ei bine, el sugereaza intr-un mod usor jignitor ca femeia tinde in mod natural spre starea de stearsa. Ceea ce e cumva adevarat, dar doar pentru Charlize Theron. Care intre noi fie spus, e un adevarat exemplu de succes: intr-un top al blondelor fade care lupta cu nuantzatorul in mana pentru a-si depasi conditzia, statutul de vedeta hollywoodiana ii va asigura in mod cert locul intai.

Tuesday, December 19, 2006

Top of Mind

Discutie cu o doamna care tasta usor neatenta la un laptop, aruncand din cand in cand cate un ochi la TV, unde tocmai rula o reclama la Coca-Cola:

" [...]
- Mai, nu ai ce sa le reprosezi, culoarea Coca-Cola Red a ajuns peste tot, de la haina lui Mos Craciun la mostrarul Pantene.
- Pantone, o corectez.
- Am zis Pantene? ...Iarta-ma, sunt femeie. Pentru mine culoare = Pantene."

Monday, December 18, 2006

Naming Terror

Exista organizatii ale caror nume submineaza cauza pentru care acestea lupta.

Acum cativa ani, am dat peste un prim astfel de exemplu - lucram la concurs de finantari de proiecte, organizat de un consortiu de firme. Lume multa, proiecte mai bune sau mai slabe. Printre ele, un ONG care facea o treaba minunata - construia un index electronic, in timp real, al organelor disponibile pentru transplant, pentru a-l pune la dispozitia medicilor romani. Din pacate, in ciuda sfatului meu, au refuzat sa isi schimbe numele, motiv pentru multe zambete in board-ul care lua decizia de finantzare.

Se chemau "Salvati rinichiul!".

Ei bine, pur si simplu nu poti fi luat in serios cu un nume de genul asta. Comunicational e gresit - ai 10 minute sa faci o prezentare, in fatza unor oameni inteligenti, dar obositzi, care iau decizii in doua feluri: rational sau emotional.

Emotional, ai dat-o in bara - cu un astfel de nume, indiferent ce vei spune in primele 5 minute, ei vor fi sub efectul sedativ al rasului inabusit, iar mesajul va trece pe langa ei. Nu vor putea empatiza cu suferinta celor care fac dializa de 5 ani in asteptarea unui transplant, pentru ca tu i-ai pus intr-un context cretin.

Cei care vor functiona rational, se vor agatza la randul lor de mici semne. Faptul ca nu ai prevazut efectul asupra publicului comunica ceva si despre capacitatea ta de a evalua corect situatia. Instinctul de om de afaceri le va spune ca nu pot lasa bani pe mana unei persoane orbite de justetea cauzei sale, intr-atat incat devine lipsita de pragmatism.

Al doilea exemplu l-am descoperit zilele trecute, aruncandu-mi ochii pe CNN. Intr-o jungla din Filipine, un reporter lua un interviu unui grup de luptatori de gherila, imbracati in haine de camuflaj. 5 oameni in prim plan, mai multi pe fundal, armament greu, benzi de mitraliera incrucisate pe piept, cateva RPG-7, in sfarsit, settingul clasic.



Numele grupului facea in schimb toti banii - Moro Islamic Liberation Front, pe scurt MILF :).

For the average porn-downloading american, acest acronim are o semnificatie aparte, greu de inteles din mijlocul junglelor din Mindanao - Mothers I'd Like to Fuck.

Pentru restul lumii care nu are treaba cu subiectul, suna ca o chestie pe care o gasesti intr-o bula dintr-o banda desenata cu Pif et Hercule. Sau ca sunetul pe care il scoate un pisoi care cade intr-o oala cu lapte, aplecandu-se prea mult peste margine. E un nume fluffy, nu are nimic agresiv.

Cu un astfel de nume, degeaba organizezi o conferintza de presa si agitzi mitraliere, pur si simplu nu ai credibilitate ca si organizatzie terorista. Sau front de eliberare, whatever.

...

Pe partea cealalta a lumii, Ministerul de Externe britanic a renuntat la sintagma preferata a lui Bush -"war on terror", datorita potentialului acesteia si a altor termeni asemanatori de a radicaliza tineretul musulman din U.K. O masura care in opinia mea ar fi trebuit luata mult mai devreme, dat fiind faptul ca acest tip de retorica este o solutie americana la o problema pur americana, nefunctionala intr-un context britanic.

Iata un articol (The Observer) care trateaza subiectul, alaturi de o analiza (CommonDreams.org) destul de pertinenta a metaforei in cauza.

Sunday, December 03, 2006

Wicked dolls

Tadadadam!!!

Iata cea mai recenta creatzie a amicei mele M.B., care are acest obicei de a face lucruri foarte misto, printre altele papusi personalizate, unicat sau serie mica. Dunno what it is. The Hair Raisin' Hare, I think. It ain't Barbie, that's for sure.

Never cease to amaze me, Totoro. Nu vreau sa spun cuvinte mari, dar sunt foarte mandru de tine :).

Daca vretzi sa speriatzi copilul cuiva, sau sa facetzi un cadou meaningful to a special someone, drop a comment. Hell, drop a comment anyway, pentru ca genul asta de creativitate merita incurajata.