Atlas descatusat

Daca doreati o dovada in plus ca universul e cam de cacao, iat-o:

Obiectul din imagine, denumit "Atlas", a salasuit o vreme in apropierea locului meu de munca.

Dat afara din Pantheonul haznalelor, el a avut grija ca Universul, cu legile sale laxe, sa nu alunece incet in... hai sa ii spunem neant, sau ma rog, ca gaurile negre ale muncitorilor de pe santierul de vis-a-vis sa nu genereze anti-materie in mod necontrolat, in spatiul cunoscut de om.

In egala masura, daca ar fi sa ne luam dupa privirea concentrata a Ganditorului de la Hamangia, sau dupa rapiditatea cu care s-a ridicat imobilul din apropiere, buda nu este altceva decat un catalizator, un obiect descatusator de energii creative.

Numele mi-a placut. Cat despre sloganul aferent, se poate spune doar atat: c***t! Beneficiul e bine sintetizat, da' ma intreb eu, este asta o scuza suficienta pentru a ne invita unii pe altii sa vorbim urat? :)

Cracking it

"Which way do the hands of the clock go round?"
"Clockwise", said the recruit, stating the obvious.
"Well, that depends if you are the clock or the observer", Knox replied.

I remembered this little anecdote last night, while trying to solve an argumentative issue with a client. Thank you, Dilly.

I must say, it worked like a charm.

Pensia mica rastoarna carul mare

V-ati intrebat vreodata ce iese cand scrii ad-line ul si abia pe urma pui produsul peste el? Uneori, mai nimic, alteori copy hilar, ca in cazurile urmatoare:

"Traieste-ti viata pana la capat cu Prima Pensie!"

altfel spus:

a. o sa mai traiesti cam o luna de zile dupa ce te pensionezi, sau

b. vei primi o singura pensie din care va trebui sa te descurci pentru tot restul vietii

Despre ce este viatza?, te intrebi. Nehotarat, intri la ei pe site, unde pe mijlocul paginii te intapina cu un aer usor mirat o alta intrebare:

Hotarat lucru, cel putin pentru un anume gen de copywriteri, viatza trebuie sa fie despre alegeri nefericite.

__

"Mazda3: De ce sa fii pe locul 2, cand poti sa fii pe 1?"

Raspunsul e simplu: pentru ca apostolii nu erau 4x4, erau 4x3, Luca si Matei. Sau poate Lancia si Mazda?!

This time is different

The girl in the cafe

Tzara lui Bic si Boc

Cand am vazut prim data logo-ul Administratiei Publice din Romania, prima mea intrebare a fost: de ce dracu' alearga omuletzul de la Bic cu un steag romanesc in mana, printre literele tzarii mele?

Apoi, m-am mai calmat - daca stai bine si te gandesti, are totusi un pic de legatura: pana la urma, treaba baietilor astora din administratie e cu pixu'. In plus, ce le lipseste lor cam tot timpul, care e elementul aspirational? O mina de aur!

Nu am apucat sa verific, dar prietenii spun ca daca citesti manualul de identitate, poti sa cazi din scaun de ras, sa te sperii fara sa vrei sau sa plangi singur, la alegere.

Exact! Ce imi doresc?

Iata un caz clasic de metadiscurs destept, care rupe gatul comunicarii cu zambetul pe buze: evident, pe copywriter nu l-a intrebat nimeni nimic. Ca orice creator, el a nimerit in unghiul mort al conceptului, in ochiul furtunii; in timp ce lumea era bantuita de raspunsuri exacte, pe el nu l-a intrebat nimeni ce isi doreste.

Pacat; poate ca daca ar fi facut-o cineva, ar fi aflat ca omul se simte jignit si desconsiderat, ca si-ar fi dorit sa nu ii puna sefii sau clientul bold pe final, trecand peste capul lui, dupa ce el accentuase suficient ideea din formulare si context.

Dar nu-i nimic: s-a razbunat subtil, asumandu-si rolul de contra-exemplu;

Fighting eVil

Wasted education

Design yourself a life

Exista o mare diferenta intre mine si Yvon Chouinard, fondatorul Patagonia (un alt brand bine construit si comunicat, despre care merita sa cititi cate ceva): in timp ce el este un alpinist reputat, I'm just an average couch potato.

Singurul lucru care ne uneste este o replica pe care am murmurat-o amandoi, in doua contexte diferite: "Definitely, I can do better than this. At half the price." Ei bine, pe el il frustra lipsa de customizare a echipamentului de alpinism; pe mine, cea a mobilei de prin magazinele patriei; credeti-ma pe cuvant, cand esti relativ mare, nimic nu este mai incomod decat o "comoda".

Adevarul e ca suntem amandoi niste consumatori egocentrici, care nu inteleg de ce brandurile incearca sa imbratiseze lumea, in loc sa ne imbratziseze pe noi. Genul asta de group hug ma lasa foarte rece. When it comes to the things I use, I don't want to fit, I want to be fitted.

After some thinking and a lot of dissapointing experiences I came to the conclusion that the only decent option is to start creating your own stuff, mainly because:

1. Nobody knows you as well as you do; potentially, you are the best designer option you can count on;
2. Good design is the most cost effective form of luxury. But good design is always going to evolve in a. mass-produced or b. prohibitive price tagged products. Either way, it won't last as a means of self-expression;
3. When it comes to exclusivity, customisation should replace the price tag as a value criterion. Luxury without customization = 0; this is why people laugh when they see Bentleys driven by wealthy midgets.

So, take my advice for it: design yourself a life. As a bonus, rest assured, you will definitely make the world a better place in the process.

Bourne's Identity

Undeva intr-o statie de metrou, in Londra.

Where's my dog at?

A shy doggie is hiding under a street vendor's set, somewhere in Vama Veche.

Tabu

"[...] The new dirty magazines were out on the bookstalls near the quay - Tabu and Illusion, and the sailors were drinking beer on the pavement, an easy mark for a home made bomb. [...] "

Graham Greene, The Quiet American

Tabu, ca sa vezi...

Hidden Poetry

A room with a view

Some of you already know this, some of you don't. Big news - I left the relative comfort of my flat in Iasi for the charming view of a small room in Bucharest.

While I already miss the quiet and established life I had in Iasi, I eventually reached an important crossroad. For some mysterious reason, I decided to turn left on the autobahn, choosing the fast paced, challenging road to perdition, instead of the peaceful countryside road I used to walk for the last ten years.

Oh, well, here we go: there's one more sheep in the big city.

Grapefruit @ MNAC

Pe holul de la ultimul etaj al Muzeului National de Arta Contemporana, o prezentza familiara, semnata Grapefruit: logo-ul de la Internetics, still hanging around dupa ce locatia a gazduit editia din 2005 a festivalului...

Apropo de forme alternative de publicitate, ar fi misto daca cineva ar lipi in mod discret o eticheta cu numele lucrarii si autorul acesteia, transformand-o in exponat :)

Locuri (,) comune

Undeva pe E85 am descoperit prima mentiune toponimica a prezentei triburilor de Toyote Yaris pe pamantul patriei noastre:

denumirea saxona a acestora, "Bigsmall", s-a pastrat in forma ei romanizata in numele comunei Largutza, din judetul Bacau. Evident, elementul alogen a fost asimilat in timp de populatia de Dacii si camioane Roman, prezenta sa fiind discontinua istoric; actualii Yarisi sunt rezultatul unei migratii mult mai recente, cu caracter economic.

Window of opportunity

De ce zero

Leapsa cu broscuta (Girl Talk)

Primita de la Bradutz...


Girl Talk

- Si ce ti-a spus, fata?!
- Ca e un printz. Sa-l sarut, ca o sa se desfaca vraja si o sa fie totul bine, ca al batran nu mai are mult, ca o sa mosteneasca imparatia si o sa traim fericiti pana la adanci batraneti.
- Si tu l-ai crezut?
- Bineinteles ca nu. Si chiar daca ar fi fost, pana la urma nici printii nu mai sunt ce erau. Uita-te la cum a devenit Duda Hohenzollern...
- Da el stia cine esti?
- Nu avea nici cea mai vaga idee, tot insista sa il sarut.
- Fata, io zic sa nu fii trista. Si-a facut-o cu mana lui. Macar saruta bine?
- Al naibii de bine. A fost un sarut lung, otrava a avut timp sa ajunga pana in cortex. Se misca spasmodic cand ne-am desprins unul de celalalt. Atinse cu varful buzelor cafeaua, schimbandu-i concentratia de cianid.
- Lasa, tu, ca a fost fair. La urma urmei, putea sa fie si el un descendent al lui Mitridates VI. Daca avea imunitate, acu' era cu o femeie frumoasa, iar tu ai fi stat pe scaunul din dreapta al unui Morgan decapotabil, gonind prin serpentinele de pe Riviera. Esarfa alba, perle, ochelari a la Grace Kelly, stii, tot tacamul, chicoti Cat Woman, miscand excitata din varful pantofului...
- Da' uite ca n-a fost sa fie, ofta Poison Ivy. Asta e, n-am noroc...
- Of, tu si problemele tale cu barbatii, murmura Cat Woman, privind distrata la modelul striat al pelerinei negre ce drapa umerii unui tip musculos, aparut brusc pe trotuarul de vis-a-vis...


O dau mai departe catre Muler, cu al sau Hic Sunt Dracones si catre doamna misterioasa care scrie E's Egotism, acesti cititori ai nostri cu mult mai destepti si mai scriitori decat noi...