Simple math

O conversatie despre Ruben Gonzalez

C.: Ruben Gonzalez
C.: o sa scriu despre el
C.: am vazut un documentar acum
C.: absolut incredibil
C.: undeva ntr-un parc
A.: sa scrii
A.: vin in Romania acum
C.: omul se aseaza pe o banca
C.: si scoate dintr-o punga albastra de plastic
C.: o istorie
C.: o desfasoara, o arata lumii
C.: dupa care o pune inapoi in punga albastra
C.: si pleaca
C.: omul nu a avut pian 10 ani
C.: si brusc realizezi
C.: ca l-ai vazut cu aceeasi camasa si la concert
C.: si in alte scene
C.: si intelegi
C.: ca acea camasa
C.: e camasa lui buna
C.: camasa lui portocalie
C.: uite de aia ma supar eu pe lume, Ano
C.: ca imparte camasile gresit la oameni

Out of body experience

Chemarea muezinului

Miss Naming

LONDON (Reuters) - A chain of retail stores in Britain has withdrawn the sale of beds named Lolita and designed for six-year-old girls after furious parents pointed out that the name was synonymous with sexually active pre-teens.

Woolworths said staff who administer the web site selling the beds were not aware of the connection.

In "Lolita," a 1955 novel by Vladimir Nabokov, the narrator becomes sexually involved with his 12-year-old stepdaughter -- but Woolworths staff had not heard of the classic novel or two subsequent films based on it.

Hence they saw nothing wrong with advertising the Lolita Midsleeper Combi, a whitewashed wooden bed with pull-out desk and cupboard intended for girls aged about six until a concerned mother raised the alarm on a parenting website.

"What seems to have happened is the staff who run the website had never heard of Lolita, and to be honest no one else here had either," a spokesman told British newspapers. "We had to look it up on (online encyclopedia) Wikipedia. But we certainly know who she is now."

Woolworths said the product had now been dropped.

"Now this has been brought to our attention, the product has been removed from sale with immediate effect," the chain said. "We will be talking to the supplier with regard to how the branding came about."

(Reporting by Peter Apps, editing by Paul Casciato)

Alberto Korda

E ciudat cum se leaga lucrurile. In ultima vreme nu prea dorm din cauza unei povesti complicate cu marci, istorie, proprietate intelectuala si multa frustrare. Pe langa asta, tocmai am vazut documentarul lui Wim Wenders despre "Buena Vista Social Club"; initial, voiam sa va scriu o poveste despre decentza, o punga albastra si o camasa portocalie - povestea lui Ruben Gonzales, un pianist cubanez care imi este foarte drag. O voi face altadata.

Povestea de astazi este despre un personaj obscur care deschide documentarul, comentand anonim cateva fotografii de epoca, un personaj a carui voce se pierde in acordurile de inceput ale concertului de la Amsterdam.



Imaginea lui mi-a staruit in minte, cu aerul acela vag familiar al lucrurilor care vor sa capete un nume. Astazi, uitandu-ma pe Flikr, am dat intamplator peste aceasta fotografie a sa. Brusc, am inteles. E fotografia unui om a carui poveste o stiu.

Alberto Korda.

fotografie de Marco Mancini

E o istorie veche - in 5 martie 1960 exploda in portul Havanei un vas care transporta arme si explozibil pentru noul guvern cubanez. Era "La Coubre", sub pavilion belgian, care lasa in urma sa doua natiuni indoliate si 136 de cadavre. Printre invitatii de onoare, nume precum Simone de Beauvoir si Jean-Paul Sartre, subiectul postului trecut.

Prin multimea de ziaristii acreditati la funeraliile ce au urmat acestui nefericit eveniment, isi facea loc si Alberto "Korda" Gutierrez, fotograf al ziarului "Revolution". Brusc, in timp ce Fidel tinea unul din discursurile sale interminabile, apare pe scena Che Guevara. Instinctul de fotograf il face pe Korda sa il ia pe Che in vizorul camerei; reuseste sa ii faca doua fotografii inainte ca acesta sa se intoarca la fel de brusc si sa dispara.

In propria sa camera obscura, Korda mareste, pe langa alte fotografii, si imaginile cu Che. Redactorul de la "Revolution" alege bineinteles cateva imagini cu Castro si ii inapoiaza restul. Korda pastreaza fotografiile cu Che, pe care le pune pe peretii garsonierei sale din Havana.

In 1967 ele inca mai erau acolo , ingalbenite de fumul tigarilor de foi, cand la usa lui Korda a batut un vizitator ciudat. Persoana nu s-a prezentat, in schimb i-a prezentat acestuia o scrisoare de recomandare din partea unui inalt oficial cubanez care il ruga pe Korda sa il ajute pe detinator in incercarea sa de a gasi o fotografie de calitate cu Che. Korda a aratat spre perete si i-a spus: "aceasta este cea mai buna fotografie a lui Che pe care am facut-o vreodata". Vizitatorul a fost de acord si a cerut doua copii ale acelei fotografii, pe care le-a si primit a doua zi. "Cat ma costa?", a fost intrebat Korda. "Pentru un prieten al Revolutiei, sunt gratis", a replicat acesta.

Ce nu stia insa Korda era ca vizitatorul sau nu era altul decat editorul italian Giangiacomo Feltrinelli, faimos in Europa pentru ca reusise sa scoata pe ascuns din Uniunea Sovietica manuscrisul romanului "Dr. Jivago" al lui Boris Pasternak (intamplator, prima carte editata de catre acesta a fost volumul de memorii al lui Jawaharlal Nehru, care a zabovit mult timp prin mainile mele inainte de a fi daruit amicei mele D.; ironia soartei, tot el a editat "Ghepardul" lui Lampedusa, M. :) .

Feltrinelli venea in Cuba direct din Bolivia, unde incercase sa negocieze eliberarea francezului Regis Debray, membru al grupului lui Che, capturat de autoritatile boliviene. Stiind de la acesta ca Che este liderul gherilei boliviene si ca finalul acesteia ar putea fi aproape, Feltrinelli s-a gandit ca eventualul prizonierat sau chiar moartea argentinianului ar putea genera interes si in consecinta profit.

Asa cum am aflat cu totii dupa declasificarea dosarului sau, Che a fost impuscat. Nici nu a apucat sa i se raceasca bine cadavrul, ca lumea se si umpluse cu postere facute dupa fotografia lui Korda, dar cu copyright Feltrinelli. In jumatate de an, Feltrinelli a vandut peste 2.ooo.ooo de postere. In timp, imaginea s-a raspandit, devenind probabil cea mai reprodusa fotografie din istorie.

Evident, Korda nu a primit niciodata drepturi de autor de pe urma fotografiei sale, dintr-un motiv simplu. Cuba nu a semnat niciodata conventia de la Berna, pentru ca Fidel Castro era alergic la ideea de proprietate intelectuala - un rahat imperialist, in opinia acestuia.

Semne

Lumea se duce dracului. Nu se va mai naste un Doisneau sau un Cartier- Bresson, dintr-un motiv foarte simplu: nici unul dintre ei nu ar avea ce sa fotografieze astazi. Uratenia acestei lumi e in ochii nostri. Gesturile mari au disparut de mult; modernitatea le-a golit de forta si de sens.

Gesturile mici, de care altadata te impiedicai pe strada, s-au ascuns in cartile bune. Intre metrou si mall e o cursa scurta, de soareci.

Nici filosofi nu se mai nasc; a fost interzis fumatul.

La aniversarea a o suta de ani de la nasterea lui Sartre, Biblioteca Nationala a Frantei a decis sa ii dea jos tigara din mana in posterul aniversar, photoshopandu-i Gauloise-ul din fotografiile de epoca.

Cam atat despre finalul de secol XX si inceputul de secol XXI, de care mi-e foarte sila.

Mennen

'Ever wondered why the strong, dynamic and self-reliant modern man needs 24/7 protection?

Free Wallpaper!

Un pic de self-promotion, in ciuda faptului ca produsul se duce incet incet dracului, din lipsa de timp: noul header vine la pachet si cu wallpaper-uri asortate, pentru fanii adevarati :)

Downloadati aici, in functie de rezolutia de la desktop:

1280x1024; 1280x768; 1280x720; 1280x600; 1024x768;

O treaba romaneasca

C.: ai rabdare
M.: rabdare
M.: vai, o virtute straina
C.: atunci, vesnicie
C.: de scurta durata
C.: o treaba romaneasca
C.: :)

Otros Carnetzelos (Detour)

While peeping through other people's carnetzelos, I've bumped into some nice typographic sketches created by Paula Scher of Pentagram;



More artists & notebooks are featured on Detour, the project's blog;

Albastru

- Ce e?
- Nu pot sa dorm. Spune-mi o poveste...
- A fost odata un pitic foarte mic, ce-avea casa-ntr-un ibric...
- Ce culoare?
- Albastru.

De ce iubim pisicile

- Adevarul e ca orice femeie-femeie iubeste pisicile...
- Adevarul e ca orice femeie-femeie se iubeste pe sine.

Absurd made in Ikea

Iti place sacosa galbena? Cumpara una albastra!

My first stencil

Pressured to perform (Santa's suicide)

The concept

Yep. This is it. This is the concept. Kind of reminds me of someone.

1 Decembrie

Un pic de istorie

Au fost protejate de armata britanica. Au eliberat Mexicul cu Pancho Villa. L-au ajutat pe Nietzche sa devina tragic si s-au murdarit de vopsea impreuna cu Monet.

Au facut istorie. Ele, mustatile secolului al XIX-lea.

Bunul-simt la schizofrenici

- Stii ce e un tip care se crede Napoleon al III-lea?
- ?
- Un nebun modest.

Temptation

Mutatis mutandis

Asterix si Obelix: Misiunea Cleopatra

Nu, nu e o cronica de film. Va spun doar ca e o ocazie buna sa ii vedeti jucand impreuna pe Adrian Copilu' Minune (Numerobis) si H. R. Patapievici (Otis), aici deghizati in egipteni vorbitori de limba franceza.

Also to be noted, un caz interesant de brand placement/communication via film: Otis este numele unei celebre firme de ascensoare, de altfel singura care s-a angajat sa faca un lift diagonal pentru turnul Eiffel. Nu intrebati, am studiat la scoala o materie care se chema "Lifturi".

Ah, un motiv in plus ar putea fi faptul ca o sa mai dati cu ochii de Monica Belucci si de Depardieu. Vorba unui afis interbelic, e o comedioara nostima (si fara pretentii), la care merita sa va uitati intr-o seara, dupa ce va intoarceti storsi de la munca.

In egala masura, pentru o privire de contabil asupra brand/product placement-ului din ultimii ani, aruncati un ochi pe Brandchannel's Cameo.

Thumbs Up

Great design from a young argentinian student. Thumbs up, Pilotto Ignacio!

Gropius vs. Disney

- Si acolo, in Bauhaus, aveti si voi credit pentru oritze?

Disclaimer

Disclaimer: nici un animal nu a fost ranit in timpul filmarilor.

Scurt metraj

... despre scurta cariera de dizident a purcelusului roz.

Raspundem cititorilor

N.: intrebare... crezi in Dumnezeu?
N.: ma rog... si daca nu crezi
N.: sa vezi Ostrov... al lui Pavel Lungin
C.: refuz sa imi pun aceasta intrebare
N.: corect faci. e o atitudine corecta
C.: dintre toate intrebarile din lume
C.: de ce dracu as alege-o pe asta?
C.: cred ca asta e raspunsul la intrebarea ta
N.: da, la dracu'! :)

Quote of the day

Now, be a cooperative little bunny and find my new business card package. Bring it to me and I shall reward you with a spider goulash!

Pasare de noapte

Cea mai recenta dragoste a mea: ceramica Monicai Paduret, fotagrafiata in lipsa de altceva pe fundalul negru al pantalonilor mei de batrana pasare de noapte.

Enkidu

- [...]Ce spuneai acolo?
- Eh, faceam si eu un necrolog.
-"A murit Enkidu, prietenul meu cu care odinioara vanam lei!"
- Daca nu ar fi un cuvant asa de lung, ti-as spune Ghilgamesh.
- There is no Enkidu. I'm just delusional about life.

Becoming self-conscious

Rocky is on a night trolley heading to South Philly. The trolley is empty except for a thin old black woman. The black woman studies Rocky's bruised face. Rocky becomes self-conscious.

ROCKY (almost apologetic): I'm a fighter.
WOMAN (tired): Tho' iz an accident.

Oameni si caini

Imi place rabdarea stapanilor de caini. Linistea cu care se opresc langa fiecare roata, pom sau colt de gard e aproape un alt fel de a spune micilor lor protejati cu patru picioare:

"Go ahead, take your time, e normal sa ai o viata sociala".

Yorick

Yorik e viu si princiara hîrca o va jongla-n culise facind fente...

Ninja!

A sword yielding ninja, disguised as a window blind.

Paper Cuts

Ever asked yourself who's gonna carry on Escher's work in the XXI-st century?

Meet Peter Callesen and his A4 paper cuts.

Micul dejun al campionilor

In 774 si-a facut loc in Cronicile lui Charlemagne, dupa o foarte placuta intalnire cu imparatul, undeva la vreo 50 de km de Paris. Cava mai tarziu, Louis XVI si-a pierdut cu adevarat capul pentru ea: ajuns foarte aproape de esafod datorita revolutiei franceze, si-a dorit sa ii simta pentru ultima oara atingerea. A fost preferata lui Napoleon. In 1814, in timpul Congresului de la Viena, Talleyrand a medaliat-o, proclamand-o regina.

Un final fericit, dupa ce a incantat atatea palate.

Astazi ne-am intalnit la micul dejun. Ei bine, cam asa ar trebui sa inceapa toate diminetile, daca ma intrebati pe mine: cu Brie de Meaux si bineinteles, cu sampanie.

Fairtrade

Ciudat cum designul reflecta involuntar realitatea sociala: daca ne uitam dintr-o perspectiva pozitiva la logo-ul Fairtrade din stanga, vedem o persoana de culoare care cultiva ceai verde sub cerul senin, uitandu-se increzatoare spre viitor. In negativul acestei imagini idilice e insa foarte prezenta umbra dinozaurului corporatist, ascuns sub masca onorabilitatii, cum ar spune criticii de stanga.

So, it's debate time:

Lasand designul deoparte, zic sa ne incepem ziua nu doar sorbind din cafea, ci si invatand cate ceva despre conceptul de "Faitrade" si despre principalele argumente impotriva sa, spre buna intelegere a consecintelor reale ale cheltuirii celor cinci lire sterline la cafeneaua independenta din coltz.

Cum amicul C. probabil ca va sari ca ars pentru a-i apara pe cei multi (deformatie profesionala), iar amicul meu M. va alege sa fie criticul de dreapta (vocatie liberala sau dreprept din nastere, nu e foarte clar), ma voi sacrifica eu pe post de critic de stanga (socialist de nevoie).

Tuturor celorlalti care vor sa intervina in discutie: cel mai bun discurs fie el pro sau contra va fi premiat, cu ce altceva decat cu o cafea platita de subsemnatul.

A side story

Pentru ca tot mi-am adus aminte de criptanalistii de la Bletchley Park, haideti sa va spun o poveste despre oameni si branduri, exact ca in headline-ul blogului.

Probabil ca nu multi dintre voi au auzit de Alan Turing. Cumva e normal, in masura in care nu ati trecut printr-o facultate gen AC sau informatica. Celor care nu il cunosc, cred ca e suficient sa le spun ca el a inventat modelul teoretic pe baza caruia functioneaza calculatorul pe care il folosesc, sau ca datorita muncii sale in materie de criptografie, Marea Britanie si ceea ce Churchill numea "the British way of life" au fost probabil salvate in timpul bataliei Atlanticului. Primul test pentru masurarea inteligentei artificiale i se datoreaza, precum si primele cercetari despre matematica din spatele modelului viu.

Problema e ca Turing era homosexual intr-o perioada in care homosexualitatea era pedepsita prin lege in Marea Britanie. Undeva in 1952, in urma unui incident, matematicianul este acuzat de ceea ce legea britanica numeste "gross indecency", chestiune tratata de Alineatul 11 al Criminal Law Amendment Act din 1885, ocazie cu care isi recunoaste public orientarea sexuala. I se da sansa sa aleaga: fie intra in puscarie, fie i se va aplica un tratament pe baza de hormoni, pentru a i se reduce libidoul, urmat de o perioada de probatie. Alege varianta a doua. Bineinteles, omul isi pierde slujba, stigmatizat fiind de lumea pe care o salvase.

In 8 June 1954, Alan Turing e gasit mort in propria casa; un grand finale, probabil o sinucidere: langa el e descoperit un mar injectat cu cianura de potasiu ce purta urma muscaturii sale, exact ca in povestea sa favorita, "Alba ca zapada".

Ei bine, aici intra in scena brandurile - exista o legenda conform careia unul din primele logo-uri de la Apple Computer ar fi defapt un tribut voalat adus lui Alan Turing.

E o poveste adevarata, e o simpla legenda urbana? Clienti, intrebati un om de branding si bucurati-va daca va va raspunde: Who cares? "Branding is the art of telling people stories they want to believe". Ce e o poveste, pana la urma? Calatoreste, e rezistenta, durabila, transporta valori. E un vehicul cultural.

Dar dupa ce usile se inchid si voi plecati acasa fericiti, cu platforma de comunicare in brate, stiti care e satisfactia noastra secreta? Ca am reusit sa spunem inca o data povestea lui Turing, pe banii vostri murdari.

Asta e povestea noastra. Asa sa stiti.

Strange

"Strange fits of passion have I known

And I will dare to tell
But in the Lover's ear alone
What once to me befell."

William Wordsworth

Fotografie de Tommy Oshima (descoperit via Kitblog.com).

Atlas descatusat

Daca doreati o dovada in plus ca universul e cam de cacao, iat-o:

Obiectul din imagine, denumit "Atlas", a salasuit o vreme in apropierea locului meu de munca.

Dat afara din Pantheonul haznalelor, el a avut grija ca Universul, cu legile sale laxe, sa nu alunece incet in... hai sa ii spunem neant, sau ma rog, ca gaurile negre ale muncitorilor de pe santierul de vis-a-vis sa nu genereze anti-materie in mod necontrolat, in spatiul cunoscut de om.

In egala masura, daca ar fi sa ne luam dupa privirea concentrata a Ganditorului de la Hamangia, sau dupa rapiditatea cu care s-a ridicat imobilul din apropiere, buda nu este altceva decat un catalizator, un obiect descatusator de energii creative.

Numele mi-a placut. Cat despre sloganul aferent, se poate spune doar atat: c***t! Beneficiul e bine sintetizat, da' ma intreb eu, este asta o scuza suficienta pentru a ne invita unii pe altii sa vorbim urat? :)

Cracking it

"Which way do the hands of the clock go round?"
"Clockwise", said the recruit, stating the obvious.
"Well, that depends if you are the clock or the observer", Knox replied.

I remembered this little anecdote last night, while trying to solve an argumentative issue with a client. Thank you, Dilly.

I must say, it worked like a charm.

Pensia mica rastoarna carul mare

V-ati intrebat vreodata ce iese cand scrii ad-line ul si abia pe urma pui produsul peste el? Uneori, mai nimic, alteori copy hilar, ca in cazurile urmatoare:

"Traieste-ti viata pana la capat cu Prima Pensie!"

altfel spus:

a. o sa mai traiesti cam o luna de zile dupa ce te pensionezi, sau

b. vei primi o singura pensie din care va trebui sa te descurci pentru tot restul vietii

Despre ce este viatza?, te intrebi. Nehotarat, intri la ei pe site, unde pe mijlocul paginii te intapina cu un aer usor mirat o alta intrebare:

Hotarat lucru, cel putin pentru un anume gen de copywriteri, viatza trebuie sa fie despre alegeri nefericite.

__

"Mazda3: De ce sa fii pe locul 2, cand poti sa fii pe 1?"

Raspunsul e simplu: pentru ca apostolii nu erau 4x4, erau 4x3, Luca si Matei. Sau poate Lancia si Mazda?!

This time is different

The girl in the cafe

Tzara lui Bic si Boc

Cand am vazut prim data logo-ul Administratiei Publice din Romania, prima mea intrebare a fost: de ce dracu' alearga omuletzul de la Bic cu un steag romanesc in mana, printre literele tzarii mele?

Apoi, m-am mai calmat - daca stai bine si te gandesti, are totusi un pic de legatura: pana la urma, treaba baietilor astora din administratie e cu pixu'. In plus, ce le lipseste lor cam tot timpul, care e elementul aspirational? O mina de aur!

Nu am apucat sa verific, dar prietenii spun ca daca citesti manualul de identitate, poti sa cazi din scaun de ras, sa te sperii fara sa vrei sau sa plangi singur, la alegere.

Exact! Ce imi doresc?

Iata un caz clasic de metadiscurs destept, care rupe gatul comunicarii cu zambetul pe buze: evident, pe copywriter nu l-a intrebat nimeni nimic. Ca orice creator, el a nimerit in unghiul mort al conceptului, in ochiul furtunii; in timp ce lumea era bantuita de raspunsuri exacte, pe el nu l-a intrebat nimeni ce isi doreste.

Pacat; poate ca daca ar fi facut-o cineva, ar fi aflat ca omul se simte jignit si desconsiderat, ca si-ar fi dorit sa nu ii puna sefii sau clientul bold pe final, trecand peste capul lui, dupa ce el accentuase suficient ideea din formulare si context.

Dar nu-i nimic: s-a razbunat subtil, asumandu-si rolul de contra-exemplu;

Fighting eVil

Wasted education

Design yourself a life

Exista o mare diferenta intre mine si Yvon Chouinard, fondatorul Patagonia (un alt brand bine construit si comunicat, despre care merita sa cititi cate ceva): in timp ce el este un alpinist reputat, I'm just an average couch potato.

Singurul lucru care ne uneste este o replica pe care am murmurat-o amandoi, in doua contexte diferite: "Definitely, I can do better than this. At half the price." Ei bine, pe el il frustra lipsa de customizare a echipamentului de alpinism; pe mine, cea a mobilei de prin magazinele patriei; credeti-ma pe cuvant, cand esti relativ mare, nimic nu este mai incomod decat o "comoda".

Adevarul e ca suntem amandoi niste consumatori egocentrici, care nu inteleg de ce brandurile incearca sa imbratiseze lumea, in loc sa ne imbratziseze pe noi. Genul asta de group hug ma lasa foarte rece. When it comes to the things I use, I don't want to fit, I want to be fitted.

After some thinking and a lot of dissapointing experiences I came to the conclusion that the only decent option is to start creating your own stuff, mainly because:

1. Nobody knows you as well as you do; potentially, you are the best designer option you can count on;
2. Good design is the most cost effective form of luxury. But good design is always going to evolve in a. mass-produced or b. prohibitive price tagged products. Either way, it won't last as a means of self-expression;
3. When it comes to exclusivity, customisation should replace the price tag as a value criterion. Luxury without customization = 0; this is why people laugh when they see Bentleys driven by wealthy midgets.

So, take my advice for it: design yourself a life. As a bonus, rest assured, you will definitely make the world a better place in the process.

Bourne's Identity

Undeva intr-o statie de metrou, in Londra.

Where's my dog at?

A shy doggie is hiding under a street vendor's set, somewhere in Vama Veche.

Tabu

"[...] The new dirty magazines were out on the bookstalls near the quay - Tabu and Illusion, and the sailors were drinking beer on the pavement, an easy mark for a home made bomb. [...] "

Graham Greene, The Quiet American

Tabu, ca sa vezi...