News flash

Aviz domnisoarelor: floarea de coral roz este noua proteina de casmir. Pai cum pentru ce? Pentru spalat pe creier.

Looking over the table

When reason fails, you get Brand Managers.

Where is the love?

Va mai amintiti de surprizele de la guma de mestecat Tipi-Tip? Invariabil, se incheiau cu oftatul personajului principal, care dupa ce facea un lucru incredibil de stupid pentru a-si demonstra dragostea, isi spunea resemnat: "Things we do for looove..."

This movie is about the evil twin of Tipi-Tip, who gets into advertising...

Endorsement: How to...

Surprise, surprise.... I've just discovered who was the first Nike endorser. A clipping from the brand's timeline:

1972

• The first line of Nike footwear is introduced, including the so-called "Moon Shoe" that features a waffle sole, which is distributed to athletes competing in the US Olympic Track & Field Trials in Eugene, Ore.
• Romanian tennis star Ilie Nastase becomes the first athlete to sign an endorsement contract with Blue Ribbon Sports to wear its Nike tennis shoes.

If you ask me, endorsement has three basic dimensions:

1. Short term value (Buzz/hip/instant sale value) ;
2. Brand communication potential (Brand Affinity + Communicational ability & effectiveness);
3. Long term value (Long term media exposure + Consistency/Values & personality profile commitment + Long term brand commitment).

When it comes to short term value and brand communication potential, Nastase scored very well. He was a rising star, rebellious and commited to winning. However, when it comes to long term value, the Nike - Nastase relationship's weakest point is the fact that there is no long term brand commitment. Historically speaking, Nastase is always pictured using Adidas equipment, as seen below:

I wonder how well he would score nowadays, if he were still featured in The Davie Brown Index...
...

So what is this Davie-Brown Index anyway?

I would say it's a tool that I would very much like to have on the Romanian market as well, thank you. Buying the franchise for Romania would be a great idea for a data&marketing research agency... Anyone?

This index measures 8 basic indicators (awareness, appeal, aspiration, endorsement, influence, notice, trendsetter, trust) in order to evaluate how much a public figure is worth as a marketing tool.

To quote John Osborn, President and CEO of BBDO New York : "The Davie-Brown Index is like ‘celebrity Visine,' of sorts. It clears away the fog, demystifies and takes the guess-work out of the "celebrity" matchmaking process for brands."

Viral

Input:
O idee buna, vreo 20 de cutii de post-it uri de diferite culori, cateva ore, o duzina de oameni, un cont gratuit de flickr.

Output:
Flickr: 240,000+ views and counting, featured as Yahoo! Pick of the Day, prime time on ABC News, subiect interesant pe 60+ de bloguri de prima mana.

We are talking about The Post-It Jaguar:

Cand ati vazut ultima data comunicare virala care sa nu miroase de la o posta a comercial? Well, for me, this is it... Maybe it's the real thing, anyway. De aici, doua concluzii interesante:

Primo

• HR-ul eficient, people, nu inseamna doar skills vs. wage, ci si cultura organizationala, un profil de personalitate corect, valori comune.

Una dintre obsesiile mele mai vechi: cei de la resurse umane trebuie sa manance pe paine platforma de brand, profilul de personalitate inclus in aceasta, valorile si modelul de cultura organizationala. Daca acestea devin criterii obligatorii de selectie a personalului, munca unui brand manager e pe jumatate facuta, pentru ca angajatii vor dezvolta in mod natural un model de cultura organizationala care va reflecta identitatea respectivului brand.

In cazul Inphonic, eu am ramas in minte cu imaginea unei companii down to earth, relaxata, cu simtul umorului, tanara si inteligenta.

Secundo

• Exista outhere medii si platforme de comunicare gratuite cu un excelent potential in materie de comunicare de brand.

Start using flikr, youtube, blogger as communicational tools. Just get outhere and reach people...

Despre fluturasi, numai de bine

De-a lungul experientei mele de comunicator, am avut parte de o tona de clientzi cu bugete mici. E o experientza unica, pe care as recomanda-o ca proba de angajare pentru orice companie serioasa din domeniu. Asa se deosebesc baietzeii de barbatzi in domeniul asta - o gramada de lume e in stare sa faca comunicare cu un buget sanatos in spate, foarte putini sunt insa in stare sa vina cu o solutzie decenta pentru un buget sub 1000 $.

Astazi, o lectie scurta despre cum sa maresti rata de succes a fluturasilor (flyerelor) distribuiti direct, fara a creste costurile.

Acestia sunt elementul preferat de comunicare al companiilor mici, cu bugete de comunicare minuscule. In general au o rata de succes de 1-2%, care poate sa creasca daca sunt imbunatatite cateva variabile:

• existenta unui concept integrat de comunicare, sau al unui concept de campanie
• calitatea copy-ului folosit si a conceptului general
• forma, culoarea, designul
• calitatea zonei de distributie ("vadul")
• gradul de targhetare a publicului

Partea proasta e ca imbunatatind oricare dintre aceste variabile, cresti costurile, progresiv.

Conceptul integrat de comunicare costa, un copywriter bun la fel, o forma speciala de taiere inseamna o matritza care trebuie platita separat (macar 300 $). Accesul distribuitorilor de fluturasi intr-o zona cu vad bun poate fi la fel de scump (vezi intrarile in marile centre comerciale) si dincolo de asta, acestia s-ar putea sa nu aiba fie discernamantul, fie cheful necesar pentru a imparti fluturasii doar unei categorii specifice de public.

So here comes a simple solution, pe care pana una alta nu stiu sa o foloseasca altcineva in afara de mine: la 10 - 20 de metri de persoanele care distribuie fluturasii, instalezi un cos mobil special, cu o imagine a pliantului atasata si cu un mesaj de genul:

"Daca nu sunteti interesat sau ati retinut mesajul, lasatzi-ma in acest cos!".

Daca esti la intrarea intr-un centru comercial, instalezi coshul in dreptul scarilor rulante. Daca distribui fluturasii la baza scarilor rulante, instalezi coshul la capatul superior al acestora. 99% dintre persoanele care vor accepta sa primeasca un fluturash il vor citi in mare in urmatorii 10-20 de metri, dupa care fie il vor pastra, fie il vor arunca. In cazul din urma, e pur si simplu pacat ca acesta sa ajunga mototolit intr-un cos de gunoi, cand poate sa ajunga intreg in cosul tau, pentru a fi refolosit.

Nu ma intelegetzi gresit, nu sunt genul de austriac care salveaza balene chiar daca tzara lui nu are iesire la mare. Inainte de toate, e o problema de efectivness, care inseamna aici cost/reach - daca salvezi in felul asta 20% din fluturasii distribuiti, inseamna ca la acelasi cost, poti ajunge la un public cu 20% mai mare.

Dincolo de asta, mai primesti trei avantaje secundare:

• ai un punct de distributie suplimentar, fara costurile aferente unei angajat care sa presteze acest serviciu. Oamenii interesati pot sa culeaga fluturasi direct din cos in masura in care designul acestuia, originalitatea ideii sau imaginea marita a fluturasului, atasata cosului, ii incita suficient.
• imaginea atasata cosului inseamna o a doua intalnire cu mesajul comunicat. Ea functioneaza ca element de fixare in memorie, chiar daca publicul arunca fluturasul. Cu atat mai mult cu cat...
• o companie care recicleaza e o imagine rara in Romania, acest fapt fiind memorabil per se. In plus, actul sugereaza un comportament responsabil, grija fata de mediu, existenta unor valori, toate acele mici lucruri care fac la un moment dat diferentza la nivel de imagine intre un ofertant serios de servicii si restul competitorilor.