"Rosu sau roz, rosu sau roz... Nastase ar fi ales rosu, sa nu se interpreteze.". Zambeste stins. "Roz, pentru optimism, calm si incredere". Cu o jumatate de gest, isi trece cravata in jurul gatului, innodand-o cu gesturi mecanice. Isi arunca o ultima privire in oglinda, privind totusi cu o urma de satisfactie nodul perfect. "Nod de Prim Ministru". "Oricum, asta nu o sa pacaleasca pe nimeni" isi spune oftand, intalnindu-si privirea. E obosit si descurajat, satul de rolul acesta de personaj secundar intr-o comedie cu final previzibil. "Hai, sa terminam cu sarada asta. Intra in rol Mircea, intra in rol."
In direct, in zece minute.
Usa de la baie se inchide cu un clinchet discret, de seif. "Ca in Geneva, la banca" se surprinse gandind, inainte de a ingropa gandul adanc, in sinea sinelui sau. Un seif al gandurilor. Routine kicks in. Aproape mecanic, aranjeaza faldurile steagurilor. Biblia din stanga scaunului, orientata spre camera. Cartile de pe birou, care vor da forta gestului acela cu mana.
"Un patriot, un european, un om cu frica lui Dumnezeu, dar in acelasi timp un intelectual rasat. Asta sunt eu, Mircea Geoana." isi spuse parca pentru a-si face curaj, in timp ce becul de deasupra camerei deveni rosu, precum cravata pe care ar fi trebuit de fapt sa o aleaga.
No comments:
Post a Comment