ROCKY (almost apologetic): I'm a fighter.
WOMAN (tired): Tho' iz an accident.
E o poveste adevarata, e o simpla legenda urbana? Clienti, intrebati un om de branding si bucurati-va daca va va raspunde: Who cares? "Branding is the art of telling people stories they want to believe". Ce e o poveste, pana la urma? Calatoreste, e rezistenta, durabila, transporta valori. E un vehicul cultural.
Dar dupa ce usile se inchid si voi plecati acasa fericiti, cu platforma de comunicare in brate, stiti care e satisfactia noastra secreta? Ca am reusit sa spunem inca o data povestea lui Turing, pe banii vostri murdari.
Asta e povestea noastra. Asa sa stiti.
Obiectul din imagine, denumit "Atlas", a salasuit o vreme in apropierea locului meu de munca.
Dat afara din Pantheonul haznalelor, el a avut grija ca Universul, cu legile sale laxe, sa nu alunece incet in... hai sa ii spunem neant, sau ma rog, ca gaurile negre ale muncitorilor de pe santierul de vis-a-vis sa nu genereze anti-materie in mod necontrolat, in spatiul cunoscut de om.
In egala masura, daca ar fi sa ne luam dupa privirea concentrata a Ganditorului de la Hamangia, sau dupa rapiditatea cu care s-a ridicat imobilul din apropiere, buda nu este altceva decat un catalizator, un obiect descatusator de energii creative.
Numele mi-a placut. Cat despre sloganul aferent, se poate spune doar atat: c***t! Beneficiul e bine sintetizat, da' ma intreb eu, este asta o scuza suficienta pentru a ne invita unii pe altii sa vorbim urat? :)
Cand am vazut prim data logo-ul Administratiei Publice din Romania, prima mea intrebare a fost: de ce dracu' alearga
omuletzul de la Bic cu un steag romanesc in mana, printre literele tzarii mele?
Iata un caz clasic de metadiscurs destept, care rupe gatul comunicarii cu zambetul pe buze: evident, pe copywriter nu l-a intrebat nimeni nimic. Ca orice creator, el a nimerit in unghiul mort al conceptului, in ochiul furtunii; in timp ce lumea era bantuita de raspunsuri exacte, pe el nu l-a intrebat nimeni ce isi doreste.
Pe holul de la ultimul etaj al Muzeului National de Arta Contemporana, o prezentza familiara, semnata Grapefruit: logo-ul de la Internetics, still hanging around dupa ce locatia a gazduit editia din 2005 a festivalului...
Hot news: ultimele proiecte la care am lucrat in Grapefruit (Antibiotice si Transavia, la care am prestat strategie de brand, alaturi de Stefan) au fost premiate la Rebrand100 (The Merit Award). Printre membrii juriului, un columnist de la BusinessWeek, un Worldwide Brand Director de la Xerox, un Design Director de la Procter & Gamble si un Executive Creative Director de la Interbrand. Zic ca e bine!
Watching this in-store Ikea ad, at first sight I thought they got into a new line of business: industrial cloning for human organs. But no, the truth is so much simpler: putting aside the fact that the chosen illustration accidentally speaks about a naturally assumed dehumanizing, life-disrespecting attitude, it seems that at Ikea nobody found out yet that quintuplets are the worst nightmare of every young Romanian housewife.
In your opinion this image should be used as:
... ne-am reintalnit in Gara de Nord, dupa vreo cincisprezece ani, absolut intamplator. Ne-am atins si fara sa vrem, ne-am amintit impreuna despre acele vremuri in care marketingul inca mai avea ceva de-a face cu piatza, fie ea si de zarzavat.
Stiti de ce 99,99999(9)% dintre barbati nu ajung nume importante in filosofie? Pentru ca trebuie sa fii Kant, ca sa poti sa dai la sase ani raspunsul gresit la intrebarea:Va mai amintiti de surprizele de la guma de mestecat Tipi-Tip? Invariabil, se incheiau cu oftatul personajului principal, care dupa ce facea un lucru incredibil de stupid pentru a-si demonstra dragostea, isi spunea resemnat: "Things we do for looove..."
This movie is about the evil twin of Tipi-Tip, who gets into advertising...
I tell you, a good idea can hit you anytime, anywhere. I was waiting in my car, at a late hour, in front of the Swedish embassy* and... I don't know, it just happened :)


* 7 iunie 2007: wondering around in cautare de poze basesciene am dat peste aceeasi idee, foarte bine articulata de dl. Gorzo. Zic sa dam Cezarului ce-i al Cezarului, pentru ca a fost primul care a vazut lucrurile asa. Iata si pictura dansului: